Dumnezeu, s-a spus, e ceea ce fiecare știe să facă cu propria sa singurătate. – „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței” de C.S. Lewis

Din punctul meu de vedere, De ce doamne? O radiografie a suferinței trebuie citită ținând cont de contextul în care a fost scrisă. Bineînțeles, ea ar putea fi ruptă din istoria care a format-o, dar cititorul nu va percepe cu adevărat ironia. C.S Lewis, profesor de literatură medievală și renascentistă este cunoscut în spațiul românesc mai ales pentru seria de cărți pentru copii – Cronicile din Narnia. Crescut într-o familie religioasă, a devenit ateu în adolescență, pentru ca, mai târziu, să descopere binecuvântare credinței cu ajutorul prietenului său J.R.R. Tolkien. Va vorbi despre convertirea sa în Surprised by Joy, o lucrare pe care o găsim sub titlul Surprins de bucurie, publicată la Editura Humanitas, în traducerea lui Emanuel Conțac:

„În ultimul trimestru din 1929 m-am dat bătut, am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu… eram, pe semne, în seara aceea cel mai șovăielnic și abătut convertit din toată Anglia.”

Publică intens, are lecturi radiofonice, conferințe și este un apologet creștin declarat. La un moment dat, a fost acuzat că ar face propagandă creștină și prin intermediul Cronicilor din Narnia. C. S. Lewis nu a negat acest lucru (a.1961), doar că nu l-a numit propagandă – ci mai degrabă o alegorie creștină, iar scrierilor pentru copii le sunt specifice amalgamul dintre magie, mitologie și biblic. Oricum, momentul continuă să rămână controversat.

În 1956 se căsătorește cu Joy Davidman, o minte ascuțită, scriitoare cu care ducea o corespondență din 1950. Povestea de dragoste dintre cei doi își găsește ecranizarea sub regia lui Richard Attenborough, firește filmul Shadowland este varianta romantică adaptată. Se căsătoresc forțați de conjunctură, în pofida diagnosticului de cancer osos și a faptului că e divorțată, dar și împotriva opiniei publice. Alianța nu durează mult, Joy Davidman după o scurtă perioadă de remisie, care i-a umplut de speranță pe amândoi, se va stinge din viață.

De ce, Doamne? O radiografie a suferinței este reacția scriitorului la doliu. Este o interogare serioasă a calității*credinței proprii, o regândire a mesajelor de consolare creștine și propria lui Grădină Ghetsimani. Ironică este variația sub formă de buclă a cuvântului Joy, un fel de reîntoarcere, chiar dacă de scurtă durată, a autorului la agnosticismul intelectual. Cele patru caiete (așa este structurată lucrarea) au fost publicate inițial sub pseudonimul de N. W. Clerk. Prietenii autorului, din necunoaștere, îi trimiteau propria lui carte ca să îl ajute în depășirea durerii pierderii. Patru caiete în care tumultul interior se preschimbă, sentimentul face loc rațiunii, în care furia se convertește în acceptare. Andrei Pleșu în prefața acestei cărți îl compară pe Lewis cu Iov, un Iov rebel aș adăuga.

Milan Kundera spunea că ceea ce-i înspăimântă pe mulți în legătură cu moartea este nu pierderea viitorului ci pierderea trecutului. Această anxietate îl urmărește și pe C.S. Lewis. El vorbește despre frică și uitare, se îndoiește, îl cuprinde furia pe alocuri:

„Soarta (sau ce-o fi) se desfăta să dăruiască, pentru ca, mai apoi, să-si retragă darul. Beethoven a surzit. Un banc prost socotim; farsa de doi bani a unui imbecil răzbunător.”

…

„Uneori e greu să nu spui: Dumnezeu să-l ierte pe Dumnezeu! Uneori e greu să mergi atât de departe. Dar, dacă credința noastră e adevărată, Dumnezeu nu l-a iertat pe Dumnezeu. L-a răstignit.”

…

„Cineva a spus, cred, că Dumnezeu totdeauna geometrizează. Dar dacă Dumnezeu totdeauna disecă?”

Dumnezeu, s-a spus, e ceea ce fiecare știe să facă cu propria sa singurătate, iar C.S. Lewis a gândit această singurătate cât de bine a putut. Lectura poate deveni răvășitoare, în stări de maximă suferință toți căutăm să ne răzvrătim împotriva cuiva. E un dar să ai un Dumnezeu căruia să îi întinzi nota de plată. Nu știu despre relația de mai departe a autorului cu Dumnezeu, cert este că a trăit cu puțin peste moartea iubitei. Intrând în comă, s-a stins din viață în aceeasi zi cu Kennedy și Aldous Huxley, doar că ziarele au dat noutatea a treia zi de la deces.

Inițial m-am gândit că De ce, Doamne? O radiografie a suferinței e un titlu prea patetic, în engleză sună un pic altfel, totuși această alegere a editorului reflectă cel mai bine conținutul.

De ce, Doamne? O radiografie a suferinței de C.S. Lewis