„Dați-mi voie să vă povestesc viitorul.” – BILILI de Andrei Crăciun

La Bookfest 2022, Editura Paralela 45 a lansat cu fast o nouă colecție de beletristică, romane scrise la comandă de scriitori români pe o temă dată: Prima dragoste. Evident că titlul colecției e ambiguu și n-a fost deloc întâmplător ales. Când auzi prima dragoste te gândești la prima relație de iubire, cea despre care se spune că nu se uită niciodată. În fapt, după ce-am citit cartea scrisă de Andrei Crăciun, mi-am dat seama că în spatele titulaturii stă bine ascunsă diversitatea opțiunilor și variația formelor literare pe care le pot lua romanele.

„Despre colecţia Prima dragoste

Cei cinci autori români contemporani care dau startul colecţiei Prima dragoste au scris cinci romane numai bune de citit atunci când ești un tânăr adult, preocupat de descoperirea sinelui și a lumii. Prima dragoste este o colecţie tematică pentru tinerii cititori. E despre ei, e scrisă special pentru ei și le reflectă dilemele existențiale, problemele și curiozitățile, fiind în pas cu realitatea modului lor de viață și cu schimbările care au loc premanent, cu o viteză uluitoare, atât în societate, cât și în literatura contemporană dedicată tinerilor.”

E înșelător mesajul Editurii Paralela 45, pentru că te aștepți să găsești o scriitură de o anumită factură. După ce-am citit Bilili al lui Andrei Crăciun, mi-am dat seama că e foarte greu de încadrat romanul și am căzut pe gânduri: câți dintre tinerii de astăzi mai știu cine a fost Panait Istrati? Cui îi mai trezește curiozitatea să citească ceva despre acest scriitor român, cu un destin crud și deloc apreciat de contemporanii săi? Posteritatea i-a făcut oarecum dreptate, dar gândiți-vă la această posteritate ca fiind ultimii 30 de ani, nicidecum anii negri ai comunismului. În altă ordine de idei, a-ți trăi prima dragoste, a te raporta la ea ca la unul din cele mai importante repere din viață ține și de cultura în care te naști sau de mediu social. Andrei Crăciun nu e la prima carte care-l are ca personaj principal pe Panait Istrati și cred că adevărata provocare pentru el a fost să scrie ceva cu adevărat nou și incitant/provocator. E drept că și viața scriitorului n-a fost lipsită de tumult și can-can-ul a făcut casă bună cu incisivitatea lui în plan politic.

Scrisă sub forma unui jurnal de personaj, Bilili reușește să ridice sub ochii cititorului un univers întreg, o lume agitată, în interiorul căreia dramele rând pe rând; se moare din dragoste, se consumă pasiuni ucigătoare, se împart epistole de amor de-o frumusețe aparte, se călătorește mult, inclusiv în Rusia, se află detalii despre moravurile vremii și câte și mai câte. Ce e interesant la această carte este nota de ficțiune, este toată plăsmuirea minții lui Andrei Crăciun, chiar dacă la finalul volumului este o bibliografie consistentă. Așa se explică de ce însuși autorul ajunge personaj de sine-stătător în povestea de dragoste dintre Bilili și Panait. Un triunghi amoros – Panait, Bilili și Anna – în jurul căruia ajung să graviteze toate celelalte personaje, care intră și ies din poveste în funcție de cum le este importanța. Chiar dacă Panait călătorește mult, el nu va fi aproape niciodată singur, nici măcar în lunga sa călătorie în Rusia, când se lecuiește de socialism.

Elementele de culoare nu se datorează poveștii de dragoste dintre Bilili și Panait, poveste care este abandonată oarecum, dusă în plan secund de la un punct încolo, ci de felul cum se raportează Panait la toții oamenii mari ai vremii. Prietenia specială cu Nikos Kazantzakis ocupă un loc central în Bilili și inclusiv aceasta are ceva de spus despre ruptura dintre cei doi. Foarte interesant schițate portretele membrilor familiei, care nu sunt foarte bine conturate, ca și cum patina timpului a trecut peste chipurile acestora, semn că timpul a așezat în locurile firești fiecare om cu care Panait a avut legătură de-a lungul vieții sale sau care l-a influențat într-un fel sau altul. Portrete feminine și masculine, toate sunt departe de orice statism, sunt portrete în mișcare, căci personalitatea scriitorului este atât de puternică, încât orice contact cu el lasă urme. Interesante detaliile despre viața socială ca atare; afli ce se mănâncă, despre importanța și rostul unei călătorii, despre implicarea în viața politică.

„În zilele acelea l-am cunoscut pe Nikos Kazantzakis, un cretan cu capul pe umeri, care trecea totul prin filtrul gândirii, cult, rațional, totuși, atât de ușor de vrăjit, nu prea trăise viață. Ne-am legat imediat, vorbea limba tatălui meu, pe care o învățasem de copil, dar începusem să o uit.

El avea o vorbă moale, ca și cum ar fi cântat-o la chitară, prcă spunea balade. Nikos nu doar vpia să creadă, credea, era convins.

Au plecat delegațiile la aniversarea Revoluției, noi am rămas. Eu nu eram convins.

La început a fost doar o îndoială, știam, cum se spunea pe atunci, că nu poți să faci omleta fără să spargi ouăle, vedeam ouăle sparte peste tot, dar omleta tot nu mi se arăta.

Primele articole trimise în Franța erau produsul euforiei, Revoluția era un mit, ne lua mințile. Destul de repede, însă, n-am mai scris nimic, doar am semnat textele pe care le scria Nikos, pe care nici măcar o dată nu l-a părăsit entuziasmul.

Ne uitam la aceleași ruine și el vedea viitorul promis de Lenin, eu vedeam suferința celor de jos. Nu se schimbase decât un stăpân cu alt stăpân, mai văzusem șarada aceasta. Dat tot voiam sp cred, să fiu un soldat credincios revoluției.” (p. 102)

De ce Bilili? Pentru că ea este păstrătoarea memoriei lui Panait Istrati. Ea este principala voce a romanului, cea care evocă, dar și participă activ la schimbarea de planuri. Este foarte greu să pui în centrul unei construcții literare o relație dintre doi oameni, dar lui Andrei Crăciun îi reușește acest lucru, fără să scape din vedere detaliile ce țin de contextul socio-istoric.

Cartea se citește foarte ușor, pentru adolescenți și tineri e o bună introducere în istoria literară a primei jumătăți a secolului XX, dar pentru adulți sau cititorii împătimiți s-au putea să pară a fi doar o încercare de a scrie altfel despre viața unui scriitor preferat. Fiind 100% este bine să nu uitați acest lucru până la ultimul rând citit, căci altfel veți avea tendința să luați în răspăr tot ceea ce știați sau ați citit despre Panait Istrati.

Bilili de Andrei Crăciun