Poftiți la cărți! (recomandări de lectură)

E deja vară. Încep vacanțele, concediile, călătoriile. Cumva, fiecare dintre noi găsește bucurie și timp pentru sine. Se ascunde într-un pliu generos, care-l desface/desprinde din rutină și-l poartă dintr-un loc în altul. Printre atâtea lucruri și obiceiuri și plăceri, mereu își găsesc (și) cărțile rostul și bucuria lor, n-am nicio îndoială. Întâlnirile noastre cu o carte sau alta sunt adesea orchestrate de alții, în esență de cei care le-au citit înaintea noastră și care poartă cartea spre noi prin cuvinte mai mult sau mai puțin meșteșugite…

În romanul Un joc și o desfătare (2022, Humanitas Fiction, versiunea românească), scris și publicat pentru prima dată în 1967, James Salter propune aparent o poveste de dragoste, cu final tragic, dintre un tânăr american și o franțuzoaică dintr-un oraș provincial. În realitate, cartea poate fi citită și înțeleasă în mai multe chei de lectură. Ca și în cazul celorlalte romane din seria de autor, fascinația se produce treptat, prin învăluire. Cel puțin așa s-a întâmplat în cazul meu. Am citit, în 2019, Tot ce este, carte căreia i se făcuse deja reclamă prin recenzii laudative; așteptările mele s-au dovedit disproporționate, căci înaintam greu cu lectura, oprindu-mă doar la acele pagini sau pasaje în care densitatea stilistică și frumusețea țâșneau literalmente pentru ca în paginile următoare să se retragă, băltind în mediocritate, tergiversând, ascunzându-se. Un joc și o desfătare a avut, din fericire, altă soartă, am parcurs-o cu sentimentul că asist la un experiment literar curajos și provocator: o poveste despre scrierea altei povești, naratorul și personajul în oglinzi paralele sau de o parte și de alta a aceleiași oglinzi. Un narator derutat și lipsit de curaj în amor, însoțind cu ajutorul/prin intermediul ficțiunii, povestea de dragoste trăită și asumată de personajul său, mult mai curajos decât el. Philip Dean este un tânăr american de familie bună, aflat la o răscruce a existenței sale: deși are o minte excepțională și, la Yale, i se prevede o carieră strălucită, abandonează studiile, suferă de stări depresive și decide să călătorească un timp prin Europa. Ajunge în Franța, în orășelul Autun, unde e găzduit de un amic, naratorul însuși, așa cum veți descoperi ulterior. Povestea de dragoste cu simpluța, dar senzuala Anne-Marie Costallat, o vânzătoare modestă, este relatată într-un stil dezinhibat, posibil și pe fondul revoluției sexuale din anii publicării romanului. Dorința și plăcerea trupească sunt ridicate la rang de artă. Tăietura enunțurilor este curată, strălucitoare ca lama unui stilet. Nimic licențios, nimic forțat în scenele erotice, în tristețea de amurg care învăluie încet relația mereu ambiguă, dar nu mai puțin vibrantă, dintre cei doi tineri. La rândul ei, granița dintre cele două povești este subțire, estompată, la fel ca și aceea dintre viața reală și ficțiune…

Dacă vreți un roman sofisticat din punct de vedere structural stilistic, vă recomand Ombra de Aurelia Marin. Cartea va fi un regal doar pentru cititorii răbdători, obișnuiți cu volutele unei narațiuni în care povestea se desface în sertare și pliuri, cu pasaje retrospectiv-introspective. Alegerea unei rochii pentru o cină la restaurant, de pildă, se întinde astfel pe mai multe pagini, prilejuind cititorului intrarea în amintirile și experiențele anterioare ale personajului etc. În esență, cartea propune un personaj feminin, Ema Oro, în ipostaze diverse: fiică, soră, soție, mamă, iubită. Un personaj din lumini și umbre, recognoscibil în femeile din jurul nostru, asaltate de propria feminitate, de frici și de traume din copilărie, prelungite insidios în viața de adult. Ema Oro e în egală măsură fragilă și curajoasă, ascultătoare și nonconformistă, în funcție de fiecare etapă a vieții sale. Prin ochii ei, tandri și critici, veți descoperi alte personaje, unele de-a dreptul caragialiene, veritabile studii de caz. Inclusiv o poveste de dragoste la fel de nonconformistă ca și personajul…

Pe Dan Lungu sunt sigură că îl cunoașteți deja măcar cu romanele Raiul găinilor și Sunt o babă comunistă, care au deja câteva reeditări, cel de-al doilea fiind și ecranizat în 2013, în regia lui Stere Gulea. În cea mai recentă carte a sa, respectiv Șoferul din Oz, Dan Lungu intră în zona tulbure a lumii politice postdecembriste, cu accent pe mediul interlop. În spirit ironico-satiric, el imaginează un personaj, Sergio-Sergiu, care, prin natura ocupațiilor sale (bodyguard, șofer, grataragiu, secretar de stat), reușește să observe și să cunoască din interior culisele imunde ale acestei lumi care fentează legile și principiile statului de drept. Aflat mereu în preajma oamenilor care dețin, fie și vremelnic, puterea, Sergio devine un personaj-martor și reflector, o oglindă a omului care își pliază viața pe programul șefului său, încercând în același timp să-și păstreze un echilibru interior fragilizat zilnic de egoismul și rapacitatea celor puternici. Iată un fragment, în egală măsură ironic și satiric, despre țara în care trăim:

„Încăierare, pilăraie, șantaj, amenințări. Încuscriri, căsătorii, alianțe, rețele, clanuri. Scurgeri de informații în presă, publicări de dosare, incendieri de mașini, sechestrări de persoane, racheți, butelii explodate. În timp ce amărăștenii care au stat la cozi înainte acum au intrat în șomaj, greii cu cash își dau la gioale. Amărăștenii se uită la teve, citesc presa și se minunează: se bucură când unii îi bagă la bulău pe ceilalți, când se păruiesc în direct, se scuipă între ei și își arată pumnul. Se uită, se bucură și sărăcesc. Unii dau naibii ecranul și pleacă în Italia și Spania, le ghiorăie rău mațele. Fug! Fuuug din țară unde văd cu ochii. Țara lor nu e nici cât o mamă vitregă. Țara lor îi înfometează și îi lasă să zacă bolnavi pe holuri insalubre de spital. Țara lor e dușmanul lor. Pe țara lor o doare-n cur de ei”. (pag. 232-233)

Scriitoare și actriță, Anna Hope s-a făcut cunoscută în literatură prin câteva romane traduse în mai multe limbi și primite cu entuziasm de către cititori. Romanul Așteptări, publicat în 2019, în varianta britanică Expectation, este în curs de ecranizare și tradus în 19 țări deja.

Îl recomand în special femeilor, căci tematica și conținutul romanului sunt strâns legate de condiția femeii din societatea actuală, confruntată cu tot felul de probleme și provocări: întemeierea unei familii, maternitatea, criza conjugală, depresia post-partum, prietenia, cariera profesională, alienarea în relație etc. Hannah, Cate și Lissa oferă, pe rând, imaginea femeii care își caută mereu sinele, echilibrul și rostul. Prietenia dintre ele, pactul încheiat în prima tinerețe sau chiar în adolescență, se referă la împlinire pe plan personal și profesional și la o legătură indestructibilă. Doar că acest pact se dovedește utopic, un miraj pe care vârstele ulterioare și experiențele trăite îl contrazic și îl destramă.

E o carte extrem de vie, ingenios construită narativ, a cărei legătură cu viața reală și cu problematica feminității nu cade niciodată în extrem sau în derizoriu.

Cărțile sunt multe, iar vara – mai mult sau mai puțin lungă și prielnică lecturii. Eu am ales doar patru cărți, dintre cele parcurse recent, dar cărți provocatoare sunt destule. Urmăriți-ne pe site și le veți afla…

Un joc și o desfătare de James Salter