Anul trecut, la început de iulie, UNATC organiza ceremonia de acordare a titlului academic Honoris Causa lui Silviu Purcărete. Un moment despre care nu-mi aduc aminte cu plăcere, poate și pentru că aveam ca termen de comparație ceremonia de acordare a aceluiași titlu lui Evgheni Vodolazkin. Din punctul meu de vedere, Silviu Purcărete merita altceva, pe măsura contribuției sale la dezvoltarea școlii de teatru românesc și a unei estetici teatrale unice. Spui Purcărete, spui pasiune. Octavian Saiu este convins că generozitatea îl caracterizează pe marele regizor. Bănuiesc că mulți dintre prietenii lui sau mulți dintre cei cu care a lucrat de-alungul carierei pot adăuga multe alte calități, completând astfel un portret pe cât de frumos, pe atât de unic. Bonomia, un simț al umorului fantastic, o cultură generală solidă, vizionarism, clarviziune, curaj, răbdare, toate acestea cred că-l caracterizează! Dar mai cred, fără să-l fi cunoscut personal, că înainte de orice îl caracterizează pasiunea pentru ceea ce face, profesionalismul acela rarisim, care a atins cote foarte, foarte înalte.
Teatrul unei nopți de vară: Silviu Purcărete și magia nocturnului, de la „Danaidele” la „Faust” – dialogul dintre Silviu Purcărete și Octavian Saiu, eveniment care face parte din seria (patronată de Teatrelli) Anotimpurile dialogului despre teatru cu Octavian Saiu (#online) a acoperit un mare gol, pentru că prea puține evenimente i-au fost dedicate lui Silviu Purcărete și prea puține au fost momentele în care admiratorii săi – spectactori, artiști sau critici de teatru – și-au exprimat public admirația. Este foarte adevărat că modestia îl caracterizează, dar asta nu înseamnă că trebuie trecute sub tăcere toate laudele și gândurile bune. Întâmplarea face ca din martie încoace, datorită pandemiei de coronavirus, teatrele din România cu care Silviu Purcărete a colaborat de-a lungul anilor – cel din Craiova, cel din Sibiu, Teatrul Maghiar de Stat Cluj etc. – să programeze pentru difuzarea online marile lui spectacole. Norocul a făcut ca cele montate după 1989 să fie și înregistrate. În ciuda faptului că nu toate aceste înregistrări sunt de calitate, marea mulțumire este că pot fi încă urmărite și studiate de specialiști. Spectacolele lui Silviu Purcărete fac parte din patrimoniul cultural imaterial românesc și ar fi păcat să nu se vorbească cât mai mult despre ele și de aici înainte. Am (re)văzut Gianni Schicchi, Titus Andronicus, Danaidele, Cumnata lui Pantagruel, Așteptându-l pe Godot. Pe unele dintre ele de mai multe ori. Dintr-o plăcere continuu alimentată de finețea detaliului atât de caracteristică lui Silviu Purcărete. Spectacole unice, viziuni personalizate și irepetabile. Spectacole care nu s-au degradat din punct de vedere estetic, care încă mai spun ceva publicului (da, Faust se juca încă înainte de martie 2020, longevitatea acestui spectacol spune multe. La 25 de ani de la premiera mondială a spectacolului Danaidele, a vorbit cum nu se poate mai frumos Coca Bloos, emoționată vizibil, dar atât de caldă! Ofelia Popii, prezența senzațională din Faust, a declarat că Silviu Purcărete a fost și este norocul ei în cariera de actriță. Și cine nu și-ar dori un asemenea noroc? Să joci într-un spectacol gândit de Silviu Purcărete înseamnă cel puțin două lucruri: reinventare și succes la public. Mi-aduc aminte că pentru Cumnata lui Pantagruel regizorul și-a luat timp de gândire aproape zece ani. Nici pentru Faust nu s-a grăbit, așa că e de înțeles și ce spunea la începutul dialogului cu Octavian Saiu: că-i trebuie timp să se gândească la ceea ce se întâmplă în prezent, are nevoie de detașarea aceea atât de necesară creației. Purcărete știe foarte bine ce vrea, iar asta se vede și se simte în fibra fiecărui spectacol. De aceea el este foarte iubit de japonezi; deloc întâmplător Octavian Saiu a spus că el e privit ca un zeu acolo, țară unde se va reîntoarce curând pentru un nou spectacol. Jonathan Mills, fostul Director al Festivalului Internațional de la Edinburgh, a completat cercul mărturisirilor, căci Edinburgh este festivalul unde Purcărete s-a simțit foarte bine, loc unde s-au construit multe punți de dialog între viziunea (și estetica) lui Purcărete, oamenii de teatru și spectactorii din întreaga lume.
Un dialog care mi-a adâncit dorul de sala de teatru – cum bine spunea și Silviu Purcărete, praful acela de scenă românească este unic! – și care mi-a reconfirmat că oamenii de mare (și autentică) valoare sunt și foarte modești. Lui Silviu Purcărete nu-i va fi niciodată foarte la îndemână să primească laude, dar îi vor merge la suflet apaluzele! Să sperăm că-l vom putea aplauda cât de curând la scenă deschisă, cu prilejul unei noi premiere!
******
Anotimpurile dialogului despre teatru cu Octavian Saiu #online – Teatrelli
Teatrul unei nopți de vară: Silviu Purcărete și magia nocturnului, de la „Danaidele” la „Faust”.
Un dialog cu Silviu Purcărete, la 70 de ani. Și la 25 de ani de la premiera mondială cu „Danaidele”.
