Ce fac scriitorii când nu scriu cărți? Scriu alte cărți.

Betrand Russell spunea că unul din ingredientele importante ale fericirii este interesul pentru cât mai multe lucruri. Ruperea de propriul ego și scufundarea în misterele lumii ce ne înconjoară ar fi calea spre tămăduirea miraculoasă a sufletului după care atât de mult tânjim în aceste timpuri accelerate. Umplerea pauzelor, de care fiecare avem nevoie, nu cu lene searbădă, dar cu alte preocupări decât cele obișnuite este, astfel, o metodă de a ne menține echilibrul sufletesc, dacă nu chiar una de a înclina balanța spre un simțământ de împlinire și bucurie lăuntrică. Am găsit un exemplu de astfel de pauză activă, în lumea cărților, și m-am grăbit să vă vorbesc despre el, cu un sentiment de admirație nevoalată. Istoria scurtă și subită a apariției acestei cărțulii, m-a impresionat la fel de mult ca și conținutul ei.

Despre autorul acesteia, Dorian Furtună, am vorbit aici, când recitisem cartea „Homo Aggressivus. De ce nu se opresc războaiele și violența”. Etolog aplecat asupra descifrării misterelor comportamentelor umane, Dorian a demonstrat, în Homo Aggressivus, cât de hotărât este să scoată la lumină cauzele adevărate, argumentate științific, ale acestora. Preocuparea pentru descoperirea unor explicații lucide și, mai ales, orânduirea lor într-un mod comprehensibil pentru un auditoriu larg, pare să fie constanta sa nestrămutată. Dovadă – următoarea carte la care lucrează, despre originea biologică, antropologică, psihologică și ideologică a diferențelor, identităților și divizărilor umane. Cititorii lui, printre care mă număr, aflați în așteptare activă anume a acestei cărți, au fost probabil surprinși să se trezească cu… o altfel de carte. Și scriitorii au nevoie de pauze, dar se pare că le este imposibil să se rupă definitiv de actul creativ. Cel mult, le reușește să schimbe tematica și stilul scrierii. De aici și surpriza pentru cititorii obișnuiți cu discursul său științific, surpriză care, de altfel, s-a dovedit a fi una plăcută.

În decursul acestui moment de respiro între două cărți „grele”, Dorian Furtună a hotărât să schimbe răspunsurile pe întrebări, reflectând asupra unor subiecte diverse în cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”. Mai mult ca atât, se pare că intenția lui a fost să trezească aceste întrebări în conștiința cititorului însuși, provocându-l să se alinieze sau, dimpotrivă, să se răzvrătească împotriva cugetărilor sale. Îndoiala fiind primul pas spre cunoaștere, autorul consideră esențial nu atât să construiască un discurs moralizator sau filozofic, cât să incite la reflecție, scop declarat încă de la început, în Cuvânt-înainte.

Într-un șir de șaizeci și unu de tablete scurte, diverse teme, de la sociale până la existențiale și filozofice, sunt aduse în vizorul cititorului. De la obiceiurile general umane până la cele mai specifice comportamente ale oamenilor de pe această bucată de pământ, de la propriile trăiri și dileme până la meditarea asupra acelor fenomene pe care le întâlnim în jurul nostru, de la democrație și sate părăsite până la Cioran și Dumnezeu, toate și-au făcut loc în Cugetări. Un promotor activ al celor mai recente teorii științifice, pe de o parte, al iluminării maselor prin intermediul progresului cunoașterii obiective, al popularizării noutăților din știință, pe plan social însă, autorul nu pare tentat să admire noile tendințe afișate în mass-media și realitățile din viața cotidiană: goana după succes subminează adevăratele virtuți; vulgarizarea produsului televiziunilor „produce o antiselecție în plan intelectual”; mult promovata gândire pozitivă a „pop-psihologiei” „compromite interesul firesc al oamenilor de a se cunoaște”, atrăgându-i într-un univers roz, fictiv și nefuncțional; conchizând că „până și Religia se confruntă cu erezii mondene care îi discreditează înțelesurile fundamentale”. La celălalt capăt al valorilor se află cumpătarea, cunoașterea temeinică și urmarea vocației. Toate acestea împletite cu fascinația în fața miracolului vieții, asumarea erorilor din trecut, ca propulsare spre o nouă devenire și înțelepciunea de a nu renunța în fața greutăților, pentru a trăi, într-un final, acea plăcere a împlinirii pe care doar realizările cu adevărat importante o pot oferi.

Astfel, Dorian Furtună ne îndeamnă să ne căutăm și să ne urmăm vocația:

Pierdem o groază de timp încercând să devenim ceva (altceva), în loc să ne concentrăm să fim ceea ce deja suntem. Renunțăm la eul original pentru a deveni niște ei, ca ei – sărmani ostatici ai tributului social pe care îl plătim cu toții.”

… iar, în această căutare, să încercăm să fim cumpătați și onești cu ceilalți:

Oamenii uneori nu se pot înțelege în privința culorilor și noi vrem să se înțeleagă în privința ideilor. Să fim deci mai îngăduitori.” Pentru că „acea exprimare care cultivă furia sfârșește prin a se ciocni de manifestările acelei furii.”

… să ne bucurăm de însăși șansa existenței:

Să te bucuri că ești, că trăiești, că ai avut acest mare privilegiu – să te naști. În timp ce alții, miriade și miriade de potențiale ființe umane, nu au mai ajuns să fie concepute și să vadă lumina zilei, verdeața ierbii și cristalinul apei. Iată un argument, unul singur, care face merituoasă viața, orice am gândi despre ea.

… și să profităm de această șansă, în virtutea greutăților:

Durerile întotdeauna vor surclasa bucuriile, cantitativ. Așa funcționează viața. Dar numai marile înfăptuiri vor putea potoli în memoria noastră marile dureri. Așa funcționează conștiința.”

Ceea ce prețuiesc la felul de a scrie a lui Dorian Furtună este echilibrul: acea rară calitate de a fi tranșant fără a fi cinic și de a fi temerar fără a fi insolent. Acea rară calitate de a nu se prosterna găselnițelor senzaționale și de a semnala asupra înțelepciunii din lucrurile simple.

Lectura Cugetărilor este antrenantă, dar și provocatoare, iar, pe alocuri, chiar emoționantă, și în speranța că această pauză i-a fost folositoare autorului, cred că nu greșesc dacă spun că produsul ei a devenit o delectare mai ales pentru cititor.

untitled-1_9_15Editura: Litera

Anul apariției: 2017

Nr. pagini: 160

ISBN: 978-9975-74-895-7

Share.

About Author

Avatar photo

Unii spun că, citind mereu, fug de realitate. Eu zic că numai citind ajungi să înțelegi realitatea. Cărțile au știut să-mi explice spectacolul lumii, de la particulele elementare la relațiile dintre oameni, și au încă atâtea să-mi spună... Prefer cărțile de popularizare a științei, dar citesc cu drag și istorie, biografii, beletristică, iar uneori, dacă n-am altceva sub mână, citesc și afișele lipite pe pereți sau în stații, pentru că așa am știut să-mi umplu orice clipă liberă - cu ceva de citit. A scrie despre cărți mi se pare la fel de firesc ca și a expira aerul inspirat, e parte a unui singur proces și o tratez ca atare.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura