«Negațiile largi, din cap, ale Lianei îi descurajează, risipindu-i iarăși de-a lungul și de-a latul holului, într-un zumzet infinit. Bobo pare că se amuză de periodicele năvăliri și împrăștieri. Așteaptă atent aproprierea gălăgioasă a ziariștilor, pentru a degusta, ulterior, retragerea lor mormăită, nemulțumită, dezamăgită. În această vreme îl mîngîie pe Beșleagă. Giganticul cîine tremură nedumerit lîngă piciorul său. Liana nu mai arată sentimente și, poate, nici „stări” propriu-zise. Se află într-o imperturbabilă absență. Atît de la insistențele jurnaliștilor, cît și de la atenția fină, vag-senzuală, a lui Stelu.»
(Codrin Liviu Cuțitaru, Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017)
