Cronica Fast: Turcia pomilor neîmblânziți – „The Wild Pear Tree” în regia lui Nuri Bilge Ceylan

Un uriaș film-metaforă ne propune Nuri Bilge Ceylan, într-un nou film de autor (în aproape toate filmele sale este și producător, și regizor și scenarist sau co-scenarist)! „Uriaș” în sens de capodoperă, având în efigie portretele lui Cioran și Camus, printre altele! Portrete pe care le găsim în interiorul unui dulap, lipite în semn de admirație! În consistenta scenă din librărie, cu dialogul personajului principal cu scriitorul „consacrat” care este gata să refuze în orice moment premiul Nobel, mai apar Kafka, Virginia Woolf, Simone de Beauvoir, Marquez ș.a. Eroul, un „Străin” quasi-camusian, este, probabil un exponent al unui existențialism turc prea puțin cunoscut! Oricum, vizionând scenele cu aluzii culturale mi-am adus aminte de liceeanca pe care am văzut-o într-un autobuz prin Istanbul, citind Nietzsche!

Așadar, Sinan Karasu, un absolvent de facultate, cu profil pedagogic, din orașul Çanakkale (provincia Çanakkale este spațiu sacru pentru turci, dar și pentru toți cei care știu că în apropiere este Ilionul, „vechea Troie”!), se întoarce în orașul natal, Çan (aprox. 30.000 de locuitori, cam de patru ori mai puțini decât Çanakkale – aceste precizări sunt necesare, prin diverse postări pe net, ale unor „condeieri” care nu au văzut filmul și doar au tradus materiale despre film din alte limbi, spunându-se că eroul se întoarce la țară; „țara” este locul unde sunt, într-adevăr, niște rude, printre care bunicul din partea tatălui și tatăl eroului își construiește o casă de vacanșă și pentru pensionare, perioada de după pensionare), destul de dezorientat în privința viitorului, dar având un manuscris al unei cărți (meta-roman) auto-biografice, parțial, inspirată de oamenii pe care îi cunoaște. Pe care vrea să o publice! Căutarea sponsorului permite creionarea personajelor precum Primarul sau un om de afaceri local, cu studii liceale întrerupte, dar care se laudă că are angajați o mulțime de absolvenți de studii sperioare!

Savuroase sunt dialogurile cu părinții, cu acel scriitor mai sus menționat, cu doi tineri imami (unul dintre ei interpretat de un cunoscut al regizorului, Akin Aksu, care l-a inspirat pentru crearea personajului, fiind și co-scenarist, acest „rol” de co-scenarist fiind împărțit și cu soția regizorului, Ebru Ceylan), cu Hatice, o frumoasă fată a locului, „condamnată” la o căsătorie aranjată; dialoguri care schițează o istorie a Turciei contemporane care este, ca și România, compusă din mai multe Turcii (respectiv Românii), entități care reușesc să trăiască împreună, îmbinând progresul cu tradiția (sunt citate din Yunus Emre și din Coran), cu tensiuni, conflicte, împăcări, toate acestea însă sub binecuvântarea Frumuseții (și a perilor sălbatici), căreia regizorul îi aduce un omagiu care te poate marca.

Finalul este al tânărului care reîncepe săparea fântânii, un vis al tatălui, într-un loc, din acea „țară” (purtătoare a nostalgiei paradisiace; de altfel sunt mai multe momente cheie care se petrec sub pomi, unul chiar sub un măr!) despre care toată lumea spune că nu are apă! Dar toată lumea nu poate conta când vrei să găsești izvoarele propriului suflet!

Un film de revăzut, despre care poți scrie o carte întreagă! De altfel, și regizorul s-a întors la el, realizând un alt film, documentar, „Making of The Wild Pear Tree”!

Notă:

Filmul l-am vizionat în cadrul evenimentului „Trăiește febra Cannes-ului!” organizat între 12 și 23 mai, de Voodoo Films împreună cu RFI România, care a evocat spiritul Cannes-ului a cărui ediție cu numărul 73 ar fi avut loc în această perioadă, cu un program de filme de Cannes pe Eventbook.ro. Capturile de ecran sunt din timpul vizionării.

Distribuția:

Aydın Doğu Demirkol – Sinan Karasu

Murat Cemcir – İdris Karasu, tatăl lui Sinan

Bennu Yıldırımlar – Asuman Karasu, mama lui Sinan

Hazar Ergüçlü – Hatice

Serkan Keskin – Süleyman, scriitorul

Tamer Levent – Recep, bunicul, fost imam

Akın Aksu – Imamul Veysel