Cine a pus piper în mare?

„Oile cu insomnie/ Știți ce numără?/ Copii!” Carmen Tinderle

Imaginarul acestui volum încântător, apărut în 2019, este alcătuit din elemente ale lumii familiare. Multe dintre poezii par prin spiritul ghiduș o actualizare a versurilor clasice din G. Topîrceanu sau Otilia Cazimir. Limbajul este proaspăt, vioi, cu alunecușuri surprinzătoare, întocmai ca gustul aromat al apei de mare în care s-a presărat piper.

Personajele cunoscute deja în literatură primesc de la Carmen Tinderle o haină nouă, niște „Cizmulițe de mălai”, poate, ca în cartea Constanței Buzea, și, mai ales, o mentalitate pe măsura vremurilor noastre. Furnica îl trimite la treabă pe greiere, vorbindu-i colocvial: „Hei, frățică”, „Anyway, tu faci cum vrei,/ Dar să știi că nu-i OK” (p. 31).

Întâmplările cotidiene devin pretext pentru poezia indignărilor și a uimirilor mărunte, dar semnificative! Din frigider dispare mâncarea. Considerat vinovat este fără îndoială chiar frigiderul, prins asupra faptului, în miez de noapte. Frigiderul devenise „gurmand”, iată constatarea cuiva care umblă prin casă, în căutare de mâncare, după ora de culcare. Diversitatea alimentelor înghițite de frigider nu rămâne fără consecințe, iar supărarea nu vine dinspre bucătărie, ci dinspre… toaletă.

Ce modalitate hazlie găsește autoarea pentru a oferi o lecție de sănătate alimentației și ce frumos mod de a sfătui un copil (și nu numai) de a fi atent la meniul zilei! Ca să nu mai vorbim despre ocazia de a învăța cuvinte noi cum ar fi „gurmand”:

„Am un frigider gurmand,

Vă jur, chiar nu e glumă.

L-am prins azi-noapte în flagrant:

Rodea la o legumă.

Mâncase tot castronul cu salată boeuf,

Un pepene, o ceapă, un ou și un cartof

Şi prunele uscate, și un ardei umplut,

Băuse tot compotul și laptele bătut…

Și n-am probleme că mănâncă ce iau eu când fac piaţa,

Ci că-mi ocupă toaleta mai toată dimineaţa.”

Frigiderul meu (p. 14)

Într-un poezie cu ton pretins iritat sunt prezentate capriciile unei pisici. Obiceiurile pisicii sunt observate cu atenție, astfel încât cititorul să desprindă lesne trăsăturile firii istețe: încrederea în farmecul felin, eleganța egalată doar de noblețe și lumea privită de sus, de la înălțimea unei ferestre. În cuvinte simple, poezia devine o lecție despre respect – cine merită mai multă luare în seamă, cine face eforturi pentru a primi cuvenita atenție, lucruri „subînțelese” și lucruri spuse pe șleau:

„Asta mai lipsea! Perfect!

Pisica vrea mai mult respect!

Că cică dacă leu-i rege

Şi este tot felină,

Atunci se cam subînţelege

Că ea este regină.

Şi dacă nu îi zicem Alteţă sau înălţimea Voastră

C-o plecăciune-adâncă,

Nu se dă jos de la fereastră,

Nu bea și nu mănâncă.”

Măria Sa, Pisica (p. 86)

Ilustrațiile sunt pe măsura versurilor: au farmec, culoare și îndeamnă la căutarea următoarei aventuri – a țântarului ajuns la veterinar, a ceasului ticăit, a furnicii care vorbește în englezisme sau a rechinului salvamar.

La prima vedere, volumul se adresează cititorilor mici care, descoperind farmecul lecturii, au nevoie și de pagini atrăgătoare. De fapt, o asemenea poezie se potrivește oricui are plăcerea de a căuta cuvinte în miezul cărora înfloresc sensuri delicate, piperate și hazlii.

Câteva informații despre autoare găsim în prezentarea editurii:

CARMEN TIDERLE e poetă-șefă la Direcția de Rime Șmechere pentru Copii și nu Numai, copywriter-iță și mama lui Dor și a lui Ro. Îi plac maimuțele și râmele, culoarea albastru, lucrurile pe dos și ar vrea să trăiască la mare. Călătorește des în Bucurville și o dată a ajuns tocmai la Polul Vest. Alte cărți ale autoarei, ilustrate de Petridean: Pe dos, poezii cu prostii pentru copii, În orașul Bucurville, Marele Acoperiș.

Cine a pus piper în mare? de Carmen Tinderle