E. Uricaru propune un roman non-conformist, unde meditația asupra Istoriei și a Răului își împarte, eseistic sau nu, întâietatea cu narațiunea clasică. Într-o atmosferă sadoveniano-bulgakoviană (între „Locul unde nu s-a întîmplat nimic” și „Maestrul și Margareta” – cu un maestru mai mic, doar ebenist, și fără o Margaretă, ci doar cu o altfel de Marie, Sfântă Mărie Mărioară), unde fantasticul (Mistic-moderat), miraculosul (posibilă revenire a lui Mesia?) se îmbină cu naturalismul și grotescul, trei anti-magi se pregătesc, în zilele care au urmat intrării României în al doilea război mondial, nu pentru a aduce daruri unui nou născut, ci pentru un pogrom, la Piatra Neamț…

Coperta I, cu „Fructele geloziei”, creația lui Lucas Cranach cel Bătrân, are, evident, semnificația sa filosofică: omul, în nebunia sa, poate fi gelos pe o anume ordine „divină”, uitând de o poruncă evidentă în toate religiile lumii: Să nu ucizi!

Plonjonul în discursurile interioare ale unora dintre personaje, care încearcă să justifice crimele (evreii nu ar fi fost oameni!), ca și „participarea” la dialogurile lor, te fac să înțelegi, prin străduința scriitorului, „epoca” și mentalitatea… Este ceva tragic aici, ar putea fi, când între discernământ și nebunie, poți cuvânta, precum Klotz, un supra om nietzschean sui generis:

„- Domnilor, sunt unii copii care se nasc pentru a deveni subiectul unei tragedii. Se vede asta pe fața lor. E ca o amprentă, ca o aureolă deasupra capului. Am văzut asta și în Turcia, și în Polonia. Unei tragedii nu i te poți opune. E chiar indicat să împlinești un asemenea destin. (…) Factorul emoțional, domnilor, emoția este adevăratul nume al întâmplării în istorie. V-o spune Werner Klotz, doctor în istorie.” (p.227)

Bref, dinamism amintind de ecranizarea realizată de Radu Gabrea, după câteva pagini din romanul „Kaputt” al lui Curzio Malaparte („Călătoria lui Gruber”), atenție la amănunte (și documentare) ca la „Binevoitoarele” lui Littell (altă teribilă carte, tradusă la noi de Vasile Savin, despre care se știe prea puțin), creare de… emoție și atmosferă ca în „Alegerea Sophiei” de William Styron sau în „Inima întunericului” de Conrad…

Grădina Paradisului de Eugen Uricaru

Editura: Polirom

Colecția: Fiction Ltd

Anul apariției: 2020

Nr. de pagini: 296

ISBN: 978-973-46-8063-4

Cartea poate fi cumpărată de aici.

Share.

About Author

Recent, cineva spunea despre mine că scriu despre cărţi „pătrunzător şi ludic”, ceea ce poate da naştere la o hermeneutică neortodoxă, aparent neserioasă. Născut la Galaţi, în 1972, am căpătat mai întâi viciul lecturii (pe la 6-7 ani), apoi viciul scrierii (tot pe la 7 ani, dar, din fericire nu a mai rămas nimic de atunci), apoi viciul „scrierii despre cărţi” (prima tentativă în clasa a şaptea sau a opta, despre „La început a fost Sumerul…”, reluând în timpul facultăţii), despre celelalte vicii nefiind locul aici. Din anul 1998 public literatură şi cronică literară în diverse reviste de cultură, din anul 2010 sunt membru al U.S.R. La categoria poezie, iar nu critică literară… Aşadar, scriu despre cărţi din dragoste, sunt un carteador! Asta nu înseamnă că nu am urcat şi pe eşafodul de cărţi…

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura