Lemn este o coproducție internațională regizată de Monica Lăzurean-Gorgan, Michaela Kirst și Ebba Sinzinger. Filmul urmărește fenomenul tăierilor ilegale și al comerțului cu lemn și are la bază investigațiile inițiate și realizate cu camera ascunsă de către de Alexander Von Bismarck (unul dintre urmașii lui Otto Von Bismarck și actualul director al organizației non-guvernamentale Environmental Investigation Agency) în România, Peru, Rusia și China.
LEMN rulează la #TIFF2020 pe 6 august, de la 21.30 la Iulius Parc Open Air și pe 7 august la Vlaha Arkhai Sculpture Park, de la 21.30.
Din partea echipei vor participa regizoarea Monica Lăzurean-Gorgan și activistul Bogdan Micu.
***
Un subiect greu, dificil din toate punctele de vedere, dar mai ales al producției (pentru că vorba de o documentare care acoperă mulți ani). Cum ați ajuns la ideea că LEMN trebuie făcut?
Am pornit acest demers pentru că am văzut ce se întâmplă cu pădurile din România și cu tăierile industriale de lemn și mi-am spus că e un subiect ce trebuie abordat într-un documentar. M-am gândit că, din poziția mea de cineast, pot ajuta cauza pădurilor. Am abordat o producătoare cu experiență din Austria, Ebba Sinzinger, care-a fost de acord să coproducă proiectul și să se implice, și prin ea am cunoscut-o pe Michaela Kirst, care făcuse recent un reportaj de televiziune cu Alexander von Bismarck și care, până la urmă, a ajuns protagonistul nostru.
Defrișările ilegale (ca subiect de documentar) pot fi abordate din multe unghiuri de vedere. Dvs și echipa ați ales să faceți un documentar de tip policier, să mergeți pe firul logic al evenimentelor, să evidențiați faptele/dovezile și să găsiți adevărații vinovați. Care au fost cele mai mari pericole cărora a trebuit să le faceți față?
Monica Lăzurean-Gorgan
Chiar dacă are un aer de thriller ecologist, e ceea ce se numește un documentar observațional, pentru că noi doar urmărim ce face o echipă de oameni care investighează, uneori cu camera ascunsă, diverse acțiuni legale sau mai puțin legale din zona tranzacțiilor cu lemn de la noi din țară – dacă vorbim doar de România acum. Nu am pus echipa în niciun fel de pericol, m-am documentat unde mergem, am pregătit și anticipat filmările, nu am fost în zone de risc. Doar atunci când am filmat în Borșa, am aflat că lumea a stat cu ochii pe noi, ce căutăm acolo. Am fost urmăriți de o mașină sau alta, nu ne-am simțit amenințați, dar nu ni s-a întâmplat nimic. Însă, cel care ne-a dus într-un loc în care am filmat niște defrișări foarte urâte și care a condus ulterior o altă echipă de filmare, pentru o televiziune, a fost peste câteva săptămâni bătut în centrul orașului Borșa pentru că s-a aflat că a dus echipele de filmare în teren.
China, România și Peru. Trei state din trei părți ale lumii și un singur subiect: defrișările ilegale. Credeți că amploarea fenomenului poate fi diminuată/stopată înainte ca dezastrul ecologic să fie ireversibil?
E o întrebare foarte dificilă pentru care mi-e greu să răspund, pentru că nu am expertiză în zona de mediu. Din perspectiva mea, e un fenomen ce se întâmplă cu viteză amețitoare. Din păcate România e sub media Europeană a nevoii unei țări de a avea un echilibru de mediu și împădurire – unii zic că suntem la 23% împădurire (sub minimul de 33 % ce reprezintă o oarecare siguranță. între ce se produce și puterea pădurii de a susține poluarea). În continuare pădurea e privită de mulți ca un business, ca o sursă de venit și mai puțin o sursă de echilibru pentru toți, și de aici vin o mulțime de probleme.
Bogdan Micu și aplicația lui mobilă sunt parte din film. El însuși a ajuns să fie considerat expert în domeniul combaterii defrișărilor, tocmai pentru că a dovedit că poate face ceva concret în stoparea fenomenului. Cum ați ajuns la el și la ideea ca el să facă parte din film?
Cu mulți ani în urmă, când a venit Alexander von Bismarck în România împreună cu echipa lui pentru diverse acțiuni pentru a încetini tranzacțiile ilicite de lemn, l-au cunoscut pe Bogdan Micu. Alexander era entuziasmat de aplicația propusă de Bogdan și o vedea extinsă în mai multe țări. L-am cunoscut și eu pe Bogdan, un om foarte eficient, foarte bine organizat, cu multe idei pe care e capabil să le pună în practică și cu rezultate bune. Din păcate, multe imagini cu el n-au intrat în film, dar el e un personaj foarte important în filmul nostru, pe care îl admir foarte mult.
Filmul documentar, pe lângă doza de adrenalină de care am nevoie, are mai multe niveluri, se implică pe mai multe dimensiuni: dimensiunea educațională care este extrem de importantă, dimensiunea artistică, dar și dimensiunea socială și impactul pe care îl poate avea în societate. Nu cred că o mână de documentare vor schimba națiuni, mentalități și legi. Dar am văzut filme documentare care au victorii ce par mici când privești în ansamblu, dar sunt mari și importante când ne uităm la impactul direct: schimbarea unor prevederi din legi, impact asupra unor discuții importante în ceea ce privește anumite mentalități.
Filmul va intra într-un circuit al festivalurilor de film (de la noi și internaționale). Dar ca să aibă impactul dorit pt români, ar trebui să fie văzut de cât mai mulți dintre conaționali. V-ați gândit la o strategie de promovare a acestuia?
M-am gândit la multe soluții de promovare și distribuție și îmi doresc ca acest film să fie văzut de cât mai mulți români, dar suntem într-un an dificil pentru noi toți. Nu putem vorbi de o strategie anume încă pentru că nu știm cum va fi de fapt distribuit: în cinematografele care nu știm când și dacă se vor deschide sau direct online. Ne dorim ca în iarna asta, oricum ar fi ea, filmul LEMN să poată fi văzut, într-un fel sau altul de mare public.
