Câinele care a salvat lumea – Ross Welford

Când am citit eu cartea aceasta, acum mai bine de o lună, pandemia era încă epidemie și nu cuprinsese țara noastră. Părea încă undeva departe, însă pe măsură ce citeam întrebările năvăleau asupra mea. Cum ar fi oare dacă virusul care amenință omenirea s-ar transmite prin intermediul câinilor? Cam ca în romanul lui Welford. De-am avea și noi la dispoziție mijloacele prin care este salvată lumea acolo, ar fi minunat. Avem nevoie de speranța că totul va fi bine și citind această carte, o puteți hrăni cu puterea imaginației. Copiii vor savura cu siguranță aventurile personajelor principale, Georgie, prietenul ei Razmy și năzdrăvanul Mister Maș, un cățel pe care Georgie l-a adoptat de la distanță. Nu-l poate ține acasă, din pricina alergiei pe care o are mama sa vitregă, însă îl scoate cât de des poate la plimbare din adăpostul pentru câini fără stăpân la care lucrează ca voluntar. Întâlnirea cu o savantă excentrică se dovedește a fi providențială în momentul în care o molimă amenință să distrugă omenirea. Iar molima aceasta izbucnește în orășelul lor chiar de la adăpostul de câini.

Coincidența face că originea virusului este tot China. Așadar, povestea se asortează vremurilor pe care le străbatem, ceea ce mă determină să o recomand călduros și copiilor, dar și adulților. Câinele care a salvat lumea ne oferă o poveste încântătoare despre speranță, despre prietenie, despre relații de familie, despre pierderi, dar și despre curaj. Căci nu-i de ici de colo să înfrunți regulile impuse în timp de epidemie, precum și (mai ales) pe cele impuse de părinți/familie. Scopul însă este mult prea important pentru Georgie și Razmy, și nu doar pentru ei, ci pentru întreaga omenire. Misiunea lor ar putea face ca lucrurile să revină la normal. Și atunci, teama de a testa un program experimental de călătorii virtuale în timp se diminuează, chiar dacă efectele secundare nu-s din cele mai ușoare, iar programul are și niște bug-uri, sub forma unor scorpioni inteligenți care-i vânează pe copii. Poate părea ciudat sau fără noimă, dar nu e. Realitatea ne învață că, virtuală sau nu, poate fi al naibii de incredibilă, de ireală.

Se pare că autorul este pasionat de tema călătoriilor în timp. O altă carte scrisă de el pe care am citit-o se numește Călătorie în timp în compania unui hamster, apărută tot la Corint Junior. Acolo, însă, abordarea este oarecum diferită, călătoria în timp fiind folosită din dorința de a schimba prezentul în beneficiu individual, iar o atare situație poate avea consecințe nu tocmai plăcute. În cartea cu epidemia, însă, călătoria în timp reprezintă singura soluție pentru a opri dezastrul, pentru a-i limita consecințele grave. Descoperirea unui vaccin presupune un timp destul de îndelungat, în care virusul își face de cap și poate schimba drastic lumea așa cum este ea. Scriind acestea, acum, parcă nu mai vorbesc despre o carte, ci despre ceea ce trăim. Fiori pe șira spinării. O mașină a timpului nu avem. Georgie și Razmy au acces la o astfel de invenție și sunt dispuși să-și asume toate riscurile pentru a opri prăpădul.

Citiți! Și încurajați-i și pe copiii voștri să o facă. Cărțile sunt printre puținele lucruri care ne mențin conectați la normalitate.

Câinele care a salvat lumea de Ross Welford