După pandemia care a generat numeroase și importante crize, inclusiv în domeniul editorial, anul 2023 a produs o recoltă generoasă de contribuții istoriografice, dar nu numai. De fapt, poate că principala problemă a întocmirii bilanțului aferent anului curent a fost selecția celor mai reprezentative lucrări, în măsura în care condiția de bază este a parcurgerii lor integrale. Inevitabil, selecția rezultată este una subiectivă sau grevată de diverse cauze obiective, dar nu mai puțin relevantă, așa cum sperăm.
Una dintre cele mai importante apariții istoriografice ale anului în curs este reprezentată de cartea lui Liviu Neagoe, „Eutopia. Concepte, identități și istorii românești”, publicată la Editura Cartier. Autorul este un valoros istoric cu pregătire filosofică, precum și unul dintre cei mai competenți cercetători ai antisemitismului românesc. Termenul „Eutopia” reprezintă, conform autorului, o „incursiune în abisurile a ceea ce constituie identitatea românească din perspectiva apartenenței la identitatea europeană”. Titlul cărții trimite la un spațiu de intersecție dintre identitatea românească și identitatea europeană și oferă o perspectivă deschisă asupra discursurilor specificului național care depășesc naționalismul îngust, parohialismul, încastrarea în mitologiile identitare. O lucrare menită să suplinească, în sfârșit, o importantă lacună a istoriografiei noastre. (Pe larg despre carte puteți citi AICI).
La Editura Humanitas, a apărut de curând lucrarea lui Dan Alexe, „De-a dacii și romanii. O introducere în istoria limbii și etnogenezei românilor”, una incitantă și provocatoare, care repune în discuție subiectul atât de sensibil, dar și complex al continuității românești la nord de Dunăre. Ipotezele pe care le propune autorul sunt demne de analizat cu toată seriozitatea și pot fi socotite fără îndoială plauzibile. Cu stilul său iconoclast, Dan Alexe încearcă impersonal, dar lucid, să lumineze măcar parțial o zonă în proximitatea cărora puțini istorici au îndrăznit să se afle în ultimele decenii.
La Editura Ideea Design & Print a apărut lucrarea lui Călin Cotoi, „Holera și „duhul comunismului”. Inventarea socialului în România, 1831-1914”, o remarcabilă contribuție la clarificarea procesului de modernizare românesc, abordat din unghiuri relativ inedite. Lucrarea lui Călin Cotoi este una amplă, densă, cu multiple straturi evenimențiale și cu complexe cicluri de analize. O lucrare însă de care istoriografia noastră avea stringentă nevoie, în condițiile în care apariția și cristalizarea socialului, a socialismului în sens generic a fost fie tratată hagiografic și la nivel amatoristic în timpul regimului comunist, fie a fost în bună măsură eludată în ultimele decenii. (pe larg despre carte puteți citi AICI).
La Editura Corint a fost publicată cartea lui Emanuel Copilaș, „Integrarea României în sfera de influență sovietică (1944-1947). Perspective internaționale și locale”. Emanuel Copilaș are o abordare potrivită din cele mai multe puncte de vedere, guvernată oricum în permanență de spiritul critic atât de necesar oricărei cercetări cu pretenții de seriozitate științifică. De fapt, aici îmi pare că rezidă marele merit al acestei lucrări. Autorul este un analist al ideilor, probabil cel mai avizat cercetător al filosofiei lui Hegel, așa cum a demonstrat deja prin intermediul altor studii, nu un cronicar al istoriei evenimențiale, ceea ce are consecințe pozitive. (pe larg puteți citi despre carte AICI).
La Editura Art merită remarcată lucrarea lui Ovidiu Raețchi, „Excentricii. Diplomația secretă din 1977. Nahum Goldmann, Hassan al II-lea, Nicolae Ceaușescu și pacea din Orientul Mijlociu”, o contribuție, semnificativă și documentată al unui episod complicat din lupta pentru existență a statului Israel, într-un context descris pe larg într-un stil narativ fluent și inteligibil. Să adăugăm faptul că în aceste zile a apărut o nouă lucrare a acestui autor, „Frăția Musulmană, 1928-2023. Un secol între moderare și radicalizare”, la Editura Corint, ceea ce face din Ovidiu Raețchi unul dintre cei mai avizați cercetători din România în problematica Orientului Mijlociu.
La Editura Cuantic a apărut cartea lui Ovidiu Pecican, „Istoria României. Stat și cultură 1866-2018”, un survol concis, dar nu mai puțin meritoriu al istoriei noastre moderne și contemporane în stilul care l-a consacrat pe istoricul clujean. La aceeași editură, a apărut în aceste zile primul volum al unei „Istorii a românilor”, scrisă tot de Ovidiu Pecican, dar care pornește de la origini. Cele două volume merită citite împreună pentru o perspectivă fertilă a trecutului nostru.
La Editura Humanitas a apărut lucrarea lui Remus Tănasă, „Apostolul națiunii.” Mazzini și nașterea României moderne”, teza de doctorat a autorului, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol din Iași.” Cartea prezintă documentat legătura dintre celebrul revoluționar italian și cauza națională românească, promovată de generația noastră pașoptistă, risipită în mare parte în exil. O contribuție extrem de relevantă, în condițiile în care despre acest subiect nu au scris mulți istorici români.
La Editura Eikon a apărut cartea lui Eugen Gabor, „Social-democrația în România, Ungaria, Spania și Grecia”, volum care are la bază teza de doctorat a autorului. Este una dintre cele mai importante contribuții la istoria stângii românești, subiect ocolit sau ocultat după 1990 (motiv pentru care am întreprins o anchetă pe Bokkhub.ro pe care o găsiți AICI), cu atât mai mult cu cât demersul este unul comparativ. Lucrarea este rezultatul unui travaliu intelectual uluitor și a unei documentații exhaustive și ar trebui să devină una de referință pentru toți interesați, fie și în mod tangențial, de acest subiect.
La Editura Humanitas a fost publicată o nouă ediție a memoriilor lui Stefan Zweig, „Lumea de ieri. Amintirile unui european”, în traducerea lui Ion Nastasia. Stefan Zweig, de origine evreiască, a fost unul dintre cei mai importanți scriitori europeni, iar memoriile sale sunt o frescă zguduitoare a lumii modernă, pierdută ireversibil prin declanșarea conflictului mondial în 1914. Era o lume, în mod evident, imperfectă, dar totuși una a stabilității, a progresului și optimismului, a unificării culturale. Niciodată Europa nu fusese mai aproape de unificare din multe puncte de vedere. Or, Primul Război Mondial a distrus brutal țesătura acestui univers și a împins lumea într-o derivă fără precedent. Stefan Zweig a scris aceste amintiri, reflecții, considerații în timpului celui de-al doilea război mondial, după care s-a sinucis în 1942. Lumea devenise irespirabilă de ieri pe azi.
La Editura Humanitas a apărut lucrarea lui Stephen Greenblat, „Adam &Eva. Mărire și decădere”, în traducerea Marianei Piroteală. Autorul, un celebru cercetător ne poartă prin întreaga istorie încercând să înțeleagă implicațiile unui dintre cele mai importante mituri umane, respectiv concepția despre originea omenirii. Într-un stil savuros, Stephen Greenblat analizează tema din toate unghiurile posibile, oferind o lecție de istorie magistrală, care merită aprofundată cu seriozitate și curiozitatea specifică umanistului de profesie.
La Editura Corint a apărut incitanta carte a lui Bogdan Stanciu, „Între Schengen și Levant. Reportaje și însemnări de călătorie prin România, Balcani și împrejurimi”. Așa cum indică titlul, autorul a sintetizat experiențele sale de călător pe de o parte prin țara noastră, pe care a străbătut-o aproape integral în Balcani și Orient, pe de altă parte, dar și în numeroase state occidentale. Scrisă într-un stil alert, tonic, volumul reprezintă o perspectivă atractivă a unei curiozități intelectuale de explorare a lumii contemporane.
La Editura Polirom a apărut volumul lui Brendan Simms, „Hitler. Doar lumea era de ajuns”, în traducerea lui Andrei Pogăciaș. În mod evident, despre liderul nazist al Germaniei s-a scris enorm, la fel cum biografia scrisă de Ian Kershaw rămâne de neegalat. Pe de altă parte, această lucrare, această masivă contribuție și-a propus o nouă abordare a unor aspecte relativ neglijate sau insuficient înțelese în literatura de specialitate precum atitudinea lui Hitler față de Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii, poziția față de emigrația germană sau conexiunea între anticapitalismul și antisemitismul acestuia. Este o lucrare care merită fără îndoială parcursă pentru o mai bună înțelegere a celui mai mare rău al secolului XX.
La Editura Humanitas a apărut lucrarea lui Alex Drace-Francis, „Istoria mămăligii. Povestea globală a unui preparat național”, în traducerea Ancăi Bărbulescu. Poate părea un subiect facil la prima vedere, dar autorul, un competent cercetător al modernității noastre, și-a luat misiunea cât se poate în serios și l-a documentat de o manieră copleșitoare, acoperind nu mai puțin de două secole de istorie. Stilul savuros vine să completeze imaginea de ansamblu a unei lucrări inedite, dar necesară spațiului nostru istoriografic.
La Editura Humanitas a apărut lucrarea istoricului Oliver Jens Schmitt, „Biserica de stat sau Biserica în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române 1918-2023”. La fel ca lucrarea lui Dan Alexe, a fost întâmpinată de o serie de reacții negative întrucât reprezintă o abordare curajoasă, lipsită de prejudecăți asupra uneia dintre cele mai importante instituții ale istoriei noastre. Una însă opacă prin definiție, refractară deschiderii spre cercetare, în ciuda rolului său activ în societate. Un rol nu întotdeauna pozitiv, dacă ar fi să ne gândim doar la atitudinea față de Mișcarea Legionară sau la poziția antisemită extrem de dură a Patriarhului Miron Cristea. Dar când s-a împăcat credința cu cercetarea lucidă?
Aceluiași autor i-a fost publicată la Editura Polirom lucrarea „Skanderbeg. Noul Alexandru al Balcanilor”, în traducerea lui Rudolf Graf. Autorul a reușit să ne restituie destinului unei dintre cele mai relevante figuri istorice ale Balcanilor în epoca medievală, un genial conducător militar care a reușit să se opună cu succes puternicului Imperiu Otoman. Obiectul a numeroase studii, Gheorghe Kastrioti a primit o nouă biografie, apropiată de zilele noastre, scrisă cu obiectivitate și competență.
La Editura Humanitas a apărut volumul de memorii din timpul primului război mondial a lui Ștefan Zeletin, „Retragerea. Povestea unui dezastru, octombrie-decembrie 1916”. Rechizitoriul dur a lui Zeletin trebuie cunoscut de toți cei care insistă să edulcoreze trecutul nostru istoric de pe poziții inabile pătrunse de naționalism. În realitate, anul 196 a dat măsura unui stat minor, corupt, prost administrat și nepregătit exigențelor unui conflict modern, ceea ce a dus la una dintre cele mai ample tragedii din istoria noastră recentă.
O serie de lucrări au apărut în aceste zile și nu am avut ocazia să le parcurgem, dar se anunță extrem de promițătoare: „Cultură politică și practici academice. Universitatea din Iași în primul deceniu interbelic” de Cătălin Botoșineanu, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, „Regionalizarea. Către un model de bună guvernanță a României”, volum coordonat de Alexandru L. Cohal, Dorin Dobrincu și George Țurcănașu, Editura Polirom și volumul lui Laszlo Alexandru, „A urca la stele. Noi contribuții la studiul lui Dante”, apărut la Editura Ecou Transilvan. De asemenea, mențiuni speciale merită lucrarea lui Adrian Goldsworthy, „Caesar. Viața unui titan”, apărută la Editura Litera și cea a lui Marc David Baer, „Otomanii. Hani, cezari și califi”, apărută la Editura Humanitas.
