Antigona, în zilele noastre – „Focul din casă” de Kamila Shamsie

Ne amintim destinul simbolic al personajului feminin din tragedia lui Sofocle. Femeia care nesocotește legile civice instituite de un rege tiran, știind că va plăti cu viața acest act de nesupunere. Totul pentru a îngropa trupul unei ființe dragi. Legile morale sunt mai puternice. Ritualul trecerii, al călătoriei spiritului, pornește de la cinstirea trupului care l-a adăpostit în viața de aici. Antigona devine astfel simbolul femeii curajoase și nonconformiste. Nesupunerea ei nu e sfidare la adresa autorității în stat, ci viețuire și atitudine în conformitate cu propriul crez moral și spiritual.

Focul din casă, romanul scriitoarei Kamila Shamsie (originară din Pakistan, ea are și cetățenie britanică) adaptează povestea antică la vremurile actuale, neliniștite, neașezate, în care legăturile de familie se dovedesc puternice și fragile în același timp, iar legile și legiuitorii eludează adesea ceea ce ar trebui să fie norma morală și respectarea legăturii de sânge.

Dincolo de vădita asemănare cu textul lui Sofocle, acest roman mi-a amintit de Teroristul lui John Updike, care urmărește racolarea și inițierea unui tânăr arab în actele extremiste. Folosindu-se de imaturitatea acestuia și de unele tensiuni familiale, recrutorul îi inculcă treptat ideea că, pentru Allah, tânărul este „un ales”, iar sacrificiul suprem în numele acestuia este însuși rostul existenței lui pământene.

Astfel, dacă Aneeka Pasha intră treptat în tiparul unei Antigone moderne, geamănul ei, fratele Parvaiz, ilustrează modelul masculin din romanul lui Updike, tânărul naiv și orgolios, care se autoiluzionează că, prin asumarea tatălui absent (jihadist torturat și ucis de americani) și, pe cale de consecință, prin plecarea de acasă își câștigă o relativă independență.

Firește, cartea Kamilei Shamsie nu acoperă doar destinul tragic al acestor frați gemeni, ci aglutinează subtil și alte povești, precum țesătura cu fire de culoare diferită a unui covor. Ritmul inițial este înșelător lent: Isma, o tânără de origine pakistaneză, dar cetățean britanic, se hotărăște să-și reia cursurile universitare întrerupte de moartea prematură a mamei și de creșterea celor doi frați gemeni încă minori. În acest scop, obține viza pentru America, frisonată permanent că eforturile i-ar putea fi zădărnicite din cauza actelor violente comise de tatăl ei în trecut. Faptul că îl cunoaște pe Eamonn Lone, fiul unui înalt demnitar britanic, induce ideea unei posibile povești dedragoste. Nimic nu pare să anunțe tensiunea narativă din următoarele capitole, în care intră în scenă, pe rând, Aneeka și Parvaiz, recrutorul Farooq, ministrul Karamat Lone și Terry, soția sa, mătușa Naseem etc. Biografia și trăsăturile distinctive ale fiecăruia dintre ei deschid drumuri spre înțelegerea textului ca ansamblu epic și simbolic. Despre imigrație și despre povara dublei cetățenii. Despre legi care strivesc destinele unor tineri idealiști. Despre familii în care absența comunicării și implicit a afecțiunii zilnice naște demoni parșivi, letali. Dacă inițial Isma, sora cea mare și ușor conformistă, pare protagonista romanului, ulterior imaginea Aneekăi, tânăra de 19 ani, polarizează întreaga atenție. Legătura de sânge dintre ea și fratele geamăn este, la propriu și la figurat, firul roșu al poveștii. Dacă pentru cele două surori, adaptate, fiecare în ritmul ei, la viața londoneză, tatăl jihadist e doar o amintire dureroasă și rușinoasă, o posibilă frână în calea împlinirii lor profesionale, pentru Parvaiz, încă imatur și neașezat pe dimensiunea care să-i confere statut și siguranță de sine, imaginea tatălui devine pretextul recrutării și al plecării din Marea Britanie. Plecare al cărei motiv real îl ascunde surorilor, astfel încât, atunci când el însuși sesizează ce presupune înrolarea în mișcarea extremistă ISIS, ele să se hotărască să-l ajute pe toate căile posibile. Povestea de dragoste dintre Aneeka și Eamonn pare, privită din exterior, un subtil exercițiu de seducție, executat de sora geamănă pentru a-și salva fratele (legile britanice interzic întoarcerea în țară a unui cetățean britanic acuzat de acte teroriste). Până la un punct, implicarea lui Eamonn, fiul Ministrului de Interne, poate fi privită și astfel, căci Aneeka nuezită să-i ceară acestuia să intervină pe lângă tatăl lui pentru a o ajuta în ceea ce privește repatrierea fratelui, inclusiv a trupului acestuia finalmente. Uriașul scandal de presă, fragilizarea relațiilor din cadrul celor două familii, culisele politice, toate impun cărții un alt tip de ritm, alert și imprevizibil. Fiecare alegere, greșită sau rațională, pe care personajele o fac antrenează după sine schimbări și consecințe dramatice, chiar tragice. Suferința devine emblematică. Benignă la început, aparent curabilă, ea capătă pe parcurs însemne maligne:

„Toată lumea murea, toată lumea, dar nu și frații gemeni care se priveau unul pe altul ca să-și înțeleagă suferința. Suferința se manifesta în orice fel, doar ca suferință nu; suferința anihila orice altă emoție; suferința îl îndemna pe un geamăn să poarte zile întregi aceeași cămașă ca să păstreze amintirea dimineții când cei morți încă trăiau; suferința îl îmboldea pe un geamăn să jupuiască stele depe tavan; suferința avea toane, era blândă. Suferința își întindea aripile larg, ca un vultur, se făcea ghem ca un arici. Suferința avea nevoie de tovărășie, tânjea după singurătate. Suferința urla de mânie, voia să-și amintească, să uite, scâncea. Suferința avea gustul foamei, era o amorțeală, suna ca tăcerea, avea gustul fierii, era o lovitură de cuțit, suna ca tot zgomotul universului” (pag. 209-210).

Moartea fratelui geamăn clatină universul surorilor, mai ales al celei gemene. Suferința ei de Antigonă îngenuncheată, care trebuie să renunțe la dragoste, la sora cealaltă, la legi și restricții, la tot și la toate, dar niciodată la geamănul ei. Poem, litanie, încrâncenare. Cu orice preț, trupul celui drag trebuie adus acasă și îngropat după datină.

Scena din final, cu Aneeka și Eamonn îmbrățișați lângă cadavrul în putrefacție al lui Parvaiz, are forța unuistilet. Trei tineri sfidează, prin dragostea lor și prin dorința de independență, o lume clădită pe nisipuri mișcătoare.

Focul din casă e o carte curajoasă și tulburătoare prin problematica abordată, prin subțirimi și ascuțimi de ritmși de stil; când rugoasă sau înșelător ternă, când tumultuoasă și poematică, acuzatoare, combinând ingenios structuri narative moderne altoite pe un text antic despre nesupunere în numele unei idei care te definește ca om.

Focul din casă de Kamila Shamsie