În data de 6 noiembrie a.c., în Sala Mică a Teatrului Național ”I. L. Caragiale” din București, a avut loc reprezentația spectacolului „Alphalife”. Regia spectacolului este semnată de tandemul Dragoș N. Savu și Rareș Florin Stoica; după un scenariu al aceluiași Dragoș N. Savu.
Distribuția show-ului a fost următoarea: Ștefan Curelariu, Cătălina Tudorache, Anca Tudorache, Maria Danciu, Ioana Mocănița, Diana Cristea, Maia Eșanu, Ada Stanciu, Rareș Toma, Elena Țuțuianu, Victor Iliescu, Teodor Ion.
Cu siguranță aceste nume sunt foarte puțin cunoscute publicului larg. Și este firesc să fie așa, întrucât cu toții sunt copii și preadolescenți, aflați poate la prima lor experiență de scenă. Cu toate acestea, jocul lor actoricesc a lăsat să se vadă atât o doză de talent înnăscut la unii dintre ei, cât și efectul unui frumoase și prolifice munci de slefuire a acestui talent. Cu siguranță ei trec acum printr-un fel de școală. Și cu siguranță vom mai auzi despre ei.
Revenind la tema spectacolului, aș începe prin a spune că acest „Alphalife” ar fi putut fi foarte bine „Alpha vs. Life”, întrucât ideea spectacolului este aceea de a prezenta experiențele și mai ales trăirile unor copii ce „fac naveta” între două lumi: „Alpha” și „Life”. Dacă în primele momente ale show-ului, indus în eroare și de muzica din background, ai crede că te afli în fața unui S.F., în care „Alpha” ar fi o dimensiune complet diferită în timp și spațiu de „lumea celor din Life”, în scurt timp înțelegi că „Alpha” nu este altceva decât lumea copiilor străzii. Că ei înșiși și-au inventat în mintea lor această lume și preferă să își spună alphalieni, tocmai pentru a se refugia într-o lume doar a lor, o lume a prieteniei și a sincerității, o lume în care ei se apără reciproc de vicisitudinile lumii reale. Cu toate acestea, fiecare dintre ei visează ca într-o zi să se poată despărți de „lumea Alpha” și să se poată integra în „Life” pentru a-și întemeia o familie și a-și construi o carieră.
Pe parcursul spectacolului, cei mici au cântat și au dansat, transmițând astfel că și ei, cei din stradă sunt absolut la fel cu cei din „lumea bună”, că artele frumoase sunt și pentru ei o cale de exprimare a emoțiilor și a trăirilor.
Ceea ce mi s-a părut surprinzător la acești actori – copii a fost naturalețea cu care au jucat. Au intrat foarte bine în hainele ponosite ale copiilor străzii și mai ales în pielea lor. Și-au spus replicile fără să facă exces de teatralitate. Au reușit astfel să nu devină patetici. Poate că nu au stârnit râuri de lacrimi, dar cu siguranță au transmis o emoție puternică în rândul spectatorilor, drept pentru care, la finalul spectacolului au generat valuri de aplauze.
În final aș vrea să îi amintesc și pe ceilalți membri ai echipei, care au făcut posibil acest spectacol – miracol:
Decor și costume: Daria Petrașcu
Mișcare șcenică: Vlad Nemeș
Light design: Cristian Ciopată
Sound Design: Daniel Octavian Nae
Imagine: Cristian Neguț
Make-up artist: Monica Bărbieru
Interpretare live: Trupa Crossfinger
Credit foto: Cristi Neguț
