A fost odată un râu – Diane Setterfield

A fost odată o poveste făcută dintr-o împletitură de alte povești și destine, într-o vreme în care granița între realitate și „celălalt” tărâm încă mai avea mici fisuri și se mai găseau oameni care să creadă că anumite lucruri sunt cu putință. Astfel aș putea descrie pe scurt acest roman care m-a ținut lipită de el vreme de 3 zile, până întra-acolo încât recunosc că am citit și în timp ce mergeam pe stradă. Atât de profundă a fost pătrunderea mea în universul său, de parcă aș fi fost sub efectul unei vrăji, și poate chiar așa a fost – o vrajă a cuvintelor, o vrajă a poveștilor meșteșugit construite și apoi spuse, căci povestea este unul din elementele centrale, ba chiar o temă de căpătâi, dincolo de firul narativ, impresionant și el. Arta povestitului este explorată făcându-se uz chiar de ea însăși și astfel istoriile curg așa cum curge și râul, domol, dar sigur, cu vâltori și preschimbări continue, uneori vizibile, alteori mai degrabă intuite.

Tamisa, râul din centrul tuturor poveștilor ce se spun în această carte, este corpul primordial, din care toate par să fi prins trup – și legendele, și amintirile, și faptele prezentului, dar și speranțele îndreptate către viitor. Vă invit să pătrundeți în atmosfera secolului al XIX-lea, să vă închipuiți și voi acei oameni a căror viață era mai degrabă aspră, începând cu îmbrăcămintea, continuând cu locuințele, cu micile lor plăceri sau cu modul în care își câștigă existența. Să vă închipuiți apoi un han de pe malul râului, cu ziduri de piatră și săli îngrijite, în care stau, cu carafele pe masă, localnici îmbrăcați în straie din stofă grosolană, cu încălțări la fel de grosolane, avizi de vorbă, de a găsi un înțeles în tot ce se întâmplă, dar mai ales, dornici să audă povești. Și acel han, Lebăda, care e locul unde începe povestea ce se încheagă în paginile romanului, este renumit tocmai pentru acest lucru – acolo se deapănă cele mai savuroase povești. Atunci când, din întuneric, la han poposește un străin, în cea mai lungă noapte din an, o sumedenie de ipoteze se plăsmuiesc în jurul lui, dar mai ales în jurul fetiței pe care o poartă pe brațe și care, la început, pare doar o marionetă, pentru că nu prezintă semne de viață.

Vestea se răspândește cu repeziciune și întâmplarea face că mai multe persoane sunt convinse că fetița este cea pe care ei o caută. O fi fetița răpită cu doi ani în urmă din locuința soților Vaugnah? Ori poate nepoata de a cărei existență abia a aflat familia Armstrong? Sau poate sora menajerei de la casa parohială? Dincolo de misterul revenirii ei la viață, fetița ascunde taina identității sale. Nu vorbește și, oricum, la cei 4 ani pe care pare să-i aibă, nu ar putea da foarte multe detalii despre viața sa de până atunci ori despre întâmplarea care aproape că a aruncat-o în ghearele morții. Înecată. Sau aproape înecată. Cine poate ști? Râul în sine depășește puterea de înțelegere a oamenilor, căci el nu este doar o cale de navigație ori o sursă de apă, ci și o poartă către lumea de dincolo, de unde aproape nimeni nu s-a întors. Și despre asta există povești, unii le cred, alții se amuză de ele. Însă în acea atmosferă este lesne să te lași purtat de valurile molcome ale poveștilor, asemeni mușteriilor de la han. Carafele cu cidru ung vorbele, mai cu seamă la ceas de seară, când treburile s-au sfârșit și e vremea dezlegării misterelor și a întâmplărilor neobișnuite, mai noi sau mai vechi.

Una dintre tainele despre care se vorbește adesea la han este cea a luntrașului Quietly, cel care apare din senin când vreo primejdie îi paște pe cei care călătoresc pe râu. Pe cei cărora nu le-a venit ceasul, îi scoate teferi la mal. Pe ceilalți – îi trece vama dintre viață și moarte. Dar poate că asta e doar o poveste. Unii se jură că l-au văzut, plutind fantomatic pe râu, în luntrea sa. Alții sunt convinși că el i-a salvat când erau la anaghie, în timp ce ceilalți nici nu se gândesc să dea crezare unor astfel de istorii. Istorii care, fie vorba între noi, merg numai bine a fi citite în această perioadă a anului, când ceea ce e dincolo de înțelegere poate fi mai lesne perceput de muritorii de rând.

A fost odată un râu de Diane Setterfiled