Ne aflăm în perioada postcomunistă, anii ’90, într-o familie ce locuiește în Galați, formată din doi frați cu vârste apropiate. Îi observăm crescând, ajungând la adolescență, ulterior la maturitate, traversând anii de studenție, cu aspirații, cu visuri, cu dezamăgiri, cu reproșuri.
Fără să omită ironia/autoironia, spectacolul teatral „Vrabia”, regizat de Leta Popescu și având în distribuție actori ai Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, din Galați, urmărește un tipar ce reprezintă viața unei întregi generații de copii crescuți în comunism, pe care repercusiunile regimului încă îi afectează. Frica de a fi sărac, de a nu te încadra în standardele sociale cu privire la greutate, la pricepere sau din dorința de emancipare. Subiectul este simplu. O fată întoarsă în orașul natal, care se presupune că a reușit în viață, se confruntă cu toate convingerile ei din facultate, din liceu și din școală primară. Piesa vorbește despre impactul principiilor insuflate de partid și despre importanța familiei în dezvoltarea noastră ca adulți.
„Urmele PCR încă se văd”.
Ema este independentă și alege să plece cât mai departe de casă, să piardă pe cât posibil legătura cu familia ei și să-și construiască o viață proprie, în care nu este subestimată sau lăsată pe dinafară. Se întoarce în Galați abia după mult timp, când descoperă surprinsă că orașul în care a crescut nu a rămas la fel cum îl știa ea, iar acest lucru îi cauzează tristețe.
În pofida a tot ceea ce a crezut, Ema află că părinții ei au iubit-o și au încurajat-o constant, chiar dacă nu au știut să o arate cum poate fata și-ar fi dorit. Fratele protagonistei nu are aspirații la fel de mari ca aceasta și nici nu-i înțelege dorința de evoluție, judecând-o aspru la final pentru că s-a înstrăinat de familie. Există multă durere și conștientizare acumulate în adultul Ema, pe care copilul Ema, plin de speranță și de considerație pentru părinții săi, nu le poate înțelege.
Spectacolul este emblematic pentru societatea românească, încă aflată într-un proces de vindecare a traumelor cauzate de istoria recentă.
Antonia Ardeleanu, clasa a X-a, C.N. „B.P. Hasdeu” Buzău
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
VRABIA – Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galați
Un spectacol cu Oana Mogoș, Petronela Buda, Elena Ghinea, Cristina Uja-Neagu, Vlad Volf, Ionuț Moldoveanu, Vlad Ajder, Carmen Albu, Tamara Constantinescu, Svetlana Friptu, Florin Toma, Aureliu Bâtcă, Vlad Vasiliu, Oana Preda, Adina Ariton, Ciprian Brasoveanu
Regie: Leta Popescu
Text: Antonia Ardeleanu
Foto: Ștefania Carpen
