Despărțiți din dragoste (Teatrul Roșu București)

„Tu nu stii nimic despre femei?

Am citit câte ceva”

Despărțiți din dragoste este o comedie post-romantică, post-realistă…, în fond, postmodernistă, prin care este spusă povestea a trei adulți copleșiți de iubire, de alegeri nepotrivite și de traume din copilărie. Piesa ne orientează către esența a ceea ce ar trebui să fie premisa unui teatru bun: dialogul dramatic.

Fiecare personaj are o construcție riguroasă, întrucât aflăm trecutul lui, deciziile ce l-au adus până în acest punct, putând să distingem trei tipuri de personalități și de caractere total diferite:

Sandu Alexandru – adultul fără niciun scop în viață care simte cu intensitate și are senzația acută că a ratat, fiind afectat de fiecare factor din jurul lui cre i-ar putea scuza delăsarea: „Un pechinez corcit… râdea de mine” sau „Eu căutăm răspunsuri, fără să știu care e întrebarea”.
Mișu Mihăilescu – bărbatul neliniștit, atras de calitățile fizice și nu de spiritul unei femei: „Uite ce buze intens vascularizate”.
Ileana – nevasta dezamăgită și pragmatică, pendulând între iubirea adevărată, ca proiecție culturală idealizată, și simpla doar recunoștinț, ca proiecție morală și construct social.

De-a lungul piesei, este întâlnit la toate personajele motivul sinuciderii sau al dorinței de a face rău celui de lângă tine. Acest subiect delicat, si tulburător de altfel, este învelit în umor și replici menite să detensioneze atmosfera. Echilibrul dintre cinism și amuzament în aceste replici este întreținut cu mare grijă și, astfel, piesa reușește să transmită publicului un mesaj importat, fără a trece linia fină dincolo de așteptările omului obișnuit, fără să construiască un univers al tristeții si al îngrijorării definitive.

De asemenea, este prezent și motivul destinului ce le rezervă personajelor întâlniri neașteptate în momentele de cumpănă ale desfășurării acțiunii.

DRAGOSTEA, definită chiar de Sandu ca fiind „ pasiune, sentimente…, un flux continuu”, are, în această piesă, un efect învăluitor pentru personajele care simt că totul le aparține și care se află în euforia momentului, fără a se gândi rațional și la consecințe.

Jocul scenic este unul complex, realizat cu grijă, astfel încât, cu doar trei personaje, o bancă, un felinar și o gesticulație teatrală, artiștii reușesc să fascineze și să captiveze o sală întreagă.

Efectele sonore și vizuale sunt puține, însă suficiente pentru a surprinde publicul și pentru a oferi destul timp actorilor să se pregătească pentru schimbarea scenei.

Pentru un adolescent pasionat de acest tip de artă, „Despărțiți din dragoste” nu este deloc o altă poveste siropoasă, adolescentină sau melodramatică, ci o piesă care dă de gândit la adevărurile vieții, într-o manieră comică și cu actori talentați. După tragerea cortinei, m-a lăsat cu gândul la viitor și mi-a stârnit curiozitatea pe tema destinului și a credinței că totul se întâmplă cu un scop. Așa să fie?

Bineînțeles, sunt prezente și foarte multe clișee, însă, după părerea mea, sunt încorporate cu inteligență și cu ironie. Cu siguranță că tocmai momentele în care este văzută latura mai naivă a personajelor au fost intens apreciate de public, aducând zâmbete și râsete în toată sala.

Maia Cazacu, clasa a XI-a, C.N. „B.P.Hasdeu” Buzău