DESPARȚIȚI DIN DRAGOSTE – Teatrul Roșu București

DESPARȚIȚI DIN DRAGOSTE este un spectacol savuros ce uimește publicul prin umorul cu care abordează subiectul căsniciei și al fericirii. La intrarea în sală se poate observa decorul simplu, care scoate în evidență, cu ajutorul luminilor, banca și felinarul. Piesa începe prin a ni-l prezenta pe Sandu Alexandru, un bărbat matur, judecând după aparențe, dar care este pe cale să își pună capăt zilelor. În scurt timp, apare fostul lui coleg de liceu, Mișu Mihăilescu, ce îl împiedică să facă o prostie. Cei doi încep să povestească ce au mai făcut în cei 15 ani de la terminarea liceului.

Pe de o parte, Sandu, tipul omului citit, educat, dar pesimist și slab, începe a se văita de viața lui punându-și întrebări precum: ,,La ce bun?”, „De ce eu ?”, „Pentru ce?”. După spusele sale, nu crede în nimic, nu mai are speranță și, din aceste motive, a decăzut, a început să ducă o viață mizeră. În liceu, era un tip energic și optimist, iar acum a devenit „un ratat” care stă cu chirie.

Pe de altă parte, Mișu se prezintă a fi un om fericit, norocos, cu o căsnicie perfectă care are succes și care a fost salvat de dragoste. De fapt, se dovedește a fi un bărbat nefericit, care își înșeală soția cu o femeie mai tânără. Bărbații ajung la o discuție despre copilăria lor, iar fiecare încearcă să demonstreze că a avut cea mai sumbră și tristă copilărie, vrând să fie compătimit. Deși a făcut parte dintr-o familie înstărită, Sandu Alexandru a crescut într-un mediu cutremurător, alături de bunicii lui. Își vedea părinții o dată la 4 ani, pe 29 februarie (!), restul zilelor fiind un coșmar pentru el, deoarece era tot timpul comparat cu tatăl său chiar de către bunicii lui. La polul opus, Mișu a fost crescut într-o familie săracă și, în copilările, nu avea atât de multe posibilități, judecând după povestea sa despre mersul desculț la școală.

După toate aceste subiecte abordate, cei doi ajung la un numitor comun și anume DRAGOSTEA. Sandu, cu toate că a întreținut relații intime cu multe femei, după spusele lui (necredibile), nu a simțit niciodată dragostea adevărată și cunoaște femeia doar teoretic. Colegul său, iubind altă femeie (pe care i-o arată într-o fotografie lui Sandu) și tânjind după divorț, îi propune lui Sandu să o cucerească pe Ileana, soția lui.

În acest moment, din sală, de printre spectatori își face apariția Ileana, femeia educată care este pasionată de citit, picture și chitară. Doamna cochetă le prezintă bărbaților un grafic al căsniciei sale pus la punct detaliu cu detaliu. De aici, deducem că este o femeie calculată, asumată și meticuloasă; destul de încăpățânată, nu vrea să renunțe la soțul său și caută să repare relația: „Am greșit amândoi, trebuie să reparăm amândoi!”.

Sandu și Ileana rămân singuri, iar femeia reușește să se destăinuie bărbatului spunându-i că a crescut într-o familie cu părinți divorțați, că a fost singură tot timpul și a fost obligată să învețe să se descurce. Biografia forțată ne avertizează că suntem la teatru și că orice exagerare vizează un efect, orice replică sau personaj reprezintă o convenție. Ileana este femeia intelectuală (sau așa ar părea), plină de regrete, care nu a avut niciodată șansa de a iubi cu adevărat. De-a lungul timpului s-a închis în ea, găsindu-și refugiul în cărți și devenind o femeie inteligentă de care bărbații aproape că se tem. În cele din urmă, cei doi își declară dragostea (Sandu ,,se simte ca un puștiulică”), punându-se la încercare unul pe celălalt. Conflictul se rostogolește și, nu la mult timp după aceea, apare în scenă Mișu, care se simte trădat de propria soție.

După câteva momente de tăcere, pe scenă apare Ileana, schimbată de haine, ceea ce semnifică un nou început. Se așează pe aceeași bancă, în același parc și același loc în care s-a îndrăgostit de actualul soț, Sandu Alexandru. Liniștea îi este tulburată chiar de Mișu, care o abordează și spune că nu se află acolo întâmplător, ci pentru că are o datorie la Sandu. La 4 luni de la despărțire, cei doi foști soți încep să-și aducă aminte de clipele minunate petrecute împreună și să se plângă de actualele căsnicii. Mișu s-a însurat cu Linda, amanta inițială, dar a descoperit o latură neplăcută a ei după căsătorie. Ileana, la rândul său, a aflat că Sandu nu este decât un bărbat copilăros care are nevoie de cineva permanent. Spectacolul se încheie cu Ileana si Mișu, cuplul inițial, declarându-și din nou dragostea. Sandu este constrâns de cei doi să se arunce în râu, dar supraviețuiește și își scoate la iveală spiritul orgolios și dornic de parvenire atunci când, după toate cele întâmplate, încă tânjește după suta de lei de la Mișu.

Luminile se micșorează, iar actorii dispar din scenă. Primul impact a fost că spectacolul a ajuns la sfârșit, dar spectatorii nu au început să aplaude imediat, ceea ce înseamnă că se așteptau la un final închis, nu la unul care să îi lase în suspans. De asemenea, dacă, la început, în centrul triunghiului amoros se afla Mișu, la finalul piesei nucleul acestui triunghi este Ileana. Piesa arată povestea de dragoste din unghiuri diferite, cu centru de greutate diferit, căci, în teatru, ca și în viață, totul este relativ, orice traumă poate fi depășită prin umor sau cu ironie și nimic nu tulbură stratul cel mai profund al personalității, oricând capabile de redresare.

Câteva simboluri:

Banca din parc – este locul unde se desfășoară toată acțiunea, unde personajele își plâng de milă, se întâlnesc, se despart, se relaxeazî sau își reînnoiesc jurămintele de dragoste; este un spațiu arbitrar și de tranziție, dar potrivit cursului vieții.

Fotografia – este menționată atât la început, atunci când Mișu i-o arată lui Sandu pe Linda, femeia tânără de care s-a îndrăgostit, cât și la final, în momentul în care Mișu îi cere o nouă șansă; reprezintă imaginea, copia, creatoarea iluziei de real, așa cum este scena însăși.

Maia Răduță, clasa a XI-a, C.N.„B.P.Hasdeu” Buzău