Confidentul, de Hélène Grémillon

O poveste scrisă în două registre diferite, dar care au în comun personajele, cam așa ar trebui să se scrie, pe scurt, recomandarea acestui roman. Numai că e ceva mai mult. Iar acel „ceva” face diferența alegerii: de ce să alegi să citești un roman scris de o debutantă, fie ea și absolventă de studii de istorie și filologie?

Scriitura este suplă, modernă, bine articulată în jurul personajelor și al subiectului, ritmul alert (deși nu scapă din vedere detaliile utile și necesare construirii atmosferei-suport pentru acțiune). Titlul îți poate induce ideea unui nou roman de dragoste și cam atât. Numai că, surpriză, nu e vorba despre o dragoste banală, cotidiană, ci de una altfel, în care personajele nu sunt un „el” și o „ea”, ci… un triunghi amoros, dar nu unul din cel regăsit în romanele cu subiect ieftin, ci unul atipic.

Deși începe în prezent, naraţiunea îşi are originile în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, atunci când el și ea se îndrăgostesc și au parte de o iubire feciorelnică, de iubire pasională de adolescenți care trăiesc și se hrănesc cu fantasme, numai că viața are alte planuri pentru cei doi. Deși, la rândul ei, ea nu era rodul unei iubiri normale (părinții ei fiind bătrâni și, oarecum, debili), reușește în felul ei să-și construiască un univers paralel; e foarte bine prezentată atmosfera sătucului, oamenii sunt conturați și, totuși, parcă lăsați dinadins într-o ceață a gândurilor (ai senzația că, dacă ar trebui să le faci portrete robot, n-ai prea reuși); plasarea satului în spațiul geografic e relativă și nu prea (găsiți detalii privitoare la distanța față de Paris – locul unde se va muta acțiunea la un moment dat), dar în schimb veți afla câte ceva despre ocupațiile oamenilor (moara e unul din locurile unde se întâmplă multe din secvențele narațiunii).

Annie, căci așa o cheamă pe adolescentă, ajunge să fie subiectul unei prietenii nefirești (din multe puncte de vedere) pentru acei ani (dar și pentru anii pe care-i trăim): pentru ea doamna M are să fie înger și demon, deopotrivă.

„Căpătând obiceiul de a servi o ceașcă de ceai la doamna M., Annie și le-a pierdut pe toate celelalte, printre care mă aflam și eu. S-a îndepărtat de viața mea, sau mai bine spus m-a îndepărtat de viața ei. Iar asta fără nicio dificultate, fără să-mi dea vreo explicație pentru răceala ei. Nu mă ignora, era mai rău de atât: mă saluta mereu cu acel cumplit gest mărunt care stătea mărturie că mă văzuse, dar niciodată cu acela care mă invita să mă apropii de ea. Îndrăgostirea se conduce după un principiu misterios, dezdrăgostirea și mai abitir. Ajungem să ne dăm seama de ce iubim, dar niciodată de ce nu mai iubim.”

Toată povestea ne este adusă în prim-plan într-un mod mai puțin obișnuit: scrisorile primite de Camille într-un moment plin de incertitudini al vieții ei personale vin să-i aducă inițial un plus de haos, revoltă și respingere; ulterior, curiozitatea și instinctul încep să-și facă treaba punând ordine (într-un fel neobișnuit, da) în viața acesteia. Dar va fi o cu totul altă ordine decât cea visată.

Nu pot să nu remarc faptul că, printre rânduri, se simte stofa de istoric format în mediul academic a autoarei; găsim presărate ici, colo, detalii cu privire la cel de-Al Doilea Război Mondial, aflăm despre dramele și ororile acestuia într-un mod direct, dar aceste detalii nu sufocă acțiunea principală, ci, din contra, asigură canavaua acesteia.

„Și mai fusese și acel suprinzător pact Ribbentrop-Molotov. Daladier însuși, trezit în toiul nopții, crezuse mai întâi că e o glumă a unor gazetari. Dar cele două școli, una adepta războiului, cealaltă împotriva lui, continuau să se înfrunte. Mai erau unii, asemenea lui Paul, care credeau că mașinăria era definitiv pornită, și alții, precum Aragon, care scriau că războiul tocmai suferise un recul, că pactul germano-sovietic avea să fie un instrument în restabilirea păcii împotriva Reich-ului agresor. Deseori greșelile se nasc din certitudini.”

Cam așa este construit și scenariul cărții: până la un punct, crezi că acțiunea va merge într-un sens ghicit deja, pentru ca, la un moment bine ales de autoare, aceasta să o ia într-o cu totul altă direcție. Mi se pare de ordinul excepționalului faptul că aceste schimbări nu bruschează cititorul, nu-l derutează, ci îi dau senzația că așa e viața: ascensiuni și coborâri dintre cele mai (ne)firești, toate date omului pentru a se cunoaște.

Mi-e foarte greu să nu povestesc subiectul cărții și nici nu vreau să cad în capcana redării parțiale a acestuia; pur și simplu, mă opresc și atât spun: merită citită!

Sursa foto: adevarul.ro

Cumpără cartea

Editura: Humanitas Fiction;