„Teoria și terapia nevrozelor. Introducere în logoterapie și analiza existențială” de Viktor E. Frankl

O carte de specialitate, scrisă de un psihiatru practician și teoretician. Scrisă în primul rând pentru specialiști, psihiatri și psihologi clinicieni, oameni care au de făcut ordine în mințile pacienților cu care stabilesc protocoale de terapii personalizate, adaptate la nevoile personale și în funcție de cauzele care au provocat boala.

Un tratat în adevăratul sens al cuvântului, atât din punctul de vedere al structurii, cât și al exemplelor și studiilor de caz incluse. Dacă n-ai minime cunoștințe de psihologie/psihiatrie și nu folosești în mod uzual un vocabular de specialitate minimal, atunci s-ar putea să ai de furcă cu lectura cărții și să o abandonezi. Ceea ce e foarte bine. În felul acesta se face limpede distincția între profani și cunoscători, între amatori și specialiști.

«Acum știm că nu numai un conflict psihic, ci și unul mental, de exemplu un conflict de conștiință, poate să ducă la o nevroză. O denumim nevroză noogenă. Este de înțeles acum că un om va fi imun față de fanatism, ba chiar față de nevroza colectivă, atât timp cât este, în genere, capabil de un conflict de conștiință. Și invers, cineva care suferă de o nevroză colectivă, deci de pildă un fanatizat politic, în măsura în care devine din nou capabil să-și asculte glasul conștiinței, ba chiar să sufere din pricina lui – în aceeași măsură va fi în stare și să-și depășească nevroza colectivă.

Cu ani în urmă am vorbit pe această temă la un congres al medicilor, printre alții în fața unor colegi de specialitate care trăiesc într-un regim totalitar. După prelegere aceștia au venit la mine și mi-au spus: „Noi cunoaștem foarte bine situația despre care ați vorbit; la noi, așa să știți, asta se numește boala funcționarilor: un număr de funcționari de partid se prăbușesc cu timpul nervos sub împovărarea tot mai mare a conștiinței lor, dar atunci sunt vindecați de fanatismul lor politic.” Pe scurt: în timp ce este posibilă o coexistență a nevrozei colective și a sănătății clinice, raportul dintre nevroza colectivă și nevroza noogenă este invers proporțional.

Toate cele patru simptome ale nevrozei colective: poziția provizorie față de existență și atitudinea fatalistă față de viață, gândirea colectivistă și fanatismul, se pot explica prin fuga de răspundere și sfiala în fața libertății. Libertatea și responsabilitatea alcătuiesc însă spiritualitatea omului. Dar omul de azi este sătul de spirit, este plictisit de el, iar această saturație este tocmai esența nihilismului contemporan.» (p. 194)

Trăim într-o epocă în care orice semn de inadaptare devine prilej de mers la psiholog, după cum și cei care au probleme de acceptare și/sau înțeelegere a propriei personalități tind să studieze psihologia la facultate (egoismul dictează și departe de ei gândul de a-i ajuta pe cei din jurul lor). Așa se face că vorbim de o rată a eșecului îngrijorător de mare în ceea ce privește câștigarea echilibrului mental (și menținerea acestuia pentru o perioadă cât mai mare), după cum vorbim și de o creștere tot mai mare a specialiștilor slab pregătiți; mass-media contribuie decisiv și negativ și în această direcție – nu toți psihologii și psihiatrii chemați să dea un sfat sunt foarte buni în ceea ce fac, de regulă nu ei sunt autorități științifice. De aceea, o carte cum este Teoria și terapia nevrozelor. Introducere în logoterapie și analiza existențială de Viktor E. Frankl vine să pună distanța necesară între amatori și specialiști, să separe apele și să limpezească intențiile. Evident, cartea poate fi citită și de cei care vor să-și lămurească anumite nebuloase, de cei care au nevoie de o clasificare de specialitate și făcută cum trebuie a nevrozelor. Devine utilă în acest sens și clasificarea terapiilor de specialitate și expunerea ratelor de succes a acestora în funcție de cazuistică.

„Omul nu se află pe lume pentru a se autoobserva și a se autooglindi, ci pentru a se pune la dispoziție, a se abandona, a se dărui cunoscând și iubind. Dar, la urma-urmei, orice cunoaștere și iubire converg săre același punct, sunt același lucru, și cât de adevărată este această afirmație reiese din faptul că vechea limbă ebraică a găsit un singur cuvânt pentru ambele.

Nu este sarcina spiritului să se autoobserve și să se autooglindească. De esența ființei umane țin direcționarea, orientarea, fie asupra a ceva, fie asupra cuiva, fie asupra unei opere sau a unui om, a unei idei sau a unei persoane. Numai în măsura în care suntem în acest fel intenționali, suntem existențiali; numai în măsura în care omul este din punct de vedere mental cu ceva sau cu cineva, numai în măsura unei asemenea prezențe și participări este omul alături și de sine însuși.” (p. 240)

O carte care face ordine prin structura demnă de orice tratat de specialitate și care răspunde la multe dintre întrăbările legate de ce este logoterapia, cum a apărut logoterapia și cui se adresează ea. Adnotată corespunzător și însoțită de un aparat critic excelent, Teoria și terapia nevrozelor. Introducere în logoterapie și analiza existențială de Viktor E. Frankl contribuie eficient la stabilirea corectă a unui parcurs terapeutic al tratării nevrozelor și la acceptarea diferențelor și particularităților de caz ca fiind sursă de cunoaștere.

Teoria și terapia nevrozelor. Introducere în logoterapie și analiza existențială de Viktor E. Frankl