Ultima oară când am fost în Studioul de Operă și Multimedia a UNMB (Conservatorul bucureștean, pentru necunoscători) a fost în 2019; atunci am ascultat-o pe Marina Krilovici dialogând cu Luminița Arvunescu, dialog însoțit și de câteva momente muzicale. Sala primitoare, cochetă (dar cu un aspect de prăfuit) mi se părea foarte potrivită pentru astfel de evenimente. Când mi-a spus Matei Ioachimescu că se teme să nu-i plece spectatorii din sală, pentru că „este foarte punk totul” mă gândeam dacă n-au ales greșit sala. Ei bine, nu, n-au greșit deloc. Diana Rotaru și echipa Meridian au avut în vedere în primul rând acustica, pentru astfel de concerte acest aspect este foarte important. În al doilea rând, scena trebuia să fie suficient de mare, încât să încapă pianul și foarte multele instrumente la care urmau să cânte membrii trupei. Așa se face că ieri seară sala nu mi s-a mai părut deloc prăfuită, poate și din pricina instalației de lumini care a însoțit concertul, dar mai ales datorită muzicii. Un concert foarte provocator, o experiență totală pentru spectatori, care, în ciuda temerilor, nu s-au ridicat să plece, ci au rămas până la final ca să aplaude.
Black Page Orchestra este o trupă de muzicieni austrieci renumită pentru experimentele muzicale propuse iubitorilor de muzică nouă. Ce-am auzit ieri seară mi-a confirmat așteptările și faptul că l-au cooptat pentru concert și pe Matei Ioachimescu m-a bucurat și mai mult. O experiență totală, din categoria care trezește atât mintea, cât și spiritul. De la jocul de lumini și trecând prin proiecțiile video (unele dintre ele live) și până la suitele de sunete scoase din cele mai neașteptate instrumente, totul a fost menit să stârnească revelații. Compozițiile semnate de Elena Rykova, Alexander Kaiser, Johannes Kreidler, Gabriel Mălăncioiu, Mirela Ivičević, Gabriel Almași și Matthias Kranebitter au trecut spectatorii printr-o suită de registre ale vieții contemporane, suită pusă sub semnul contrastelor și disonanțelor.
O muzică a spațiului contemporan, care reflectă amalgamul de emoție, spaimă, furie, degringoladă, anxietate și încă alte câteva elemente. Descompunerea la nivel de sunet a întregului se produce doar pentru că urmează o recompunere, una în care elementele nu se potrivesc deloc, de aici senzația de patchwork: se suprapun stridențe, zgomotul însoțește furia, culoarea strunește spaima și groaza, iar subtilitățile sunt aduse în toată această uriașă construcție sub forma liantului, a elementului de legătură. Percuția joacă un rol important în tot acest univers muzical de sine-stătător, dar interesant este că mișcările percuționiștilor înlocuiesc mișcările specifice celorlalți muzicieni; cu alte cuvinte, flautistul bate și el din palme sau cu picioarele în podea, chitaristul lasă instrumentul pentru a se duce la pian, unde bate în corzi sau lemnul cozii acestuia, saxofonistul nu ratează nici el ocazia de a se uita în burta pianului, acolo unde sunt așezate cutii de rezonanță sau cine știe ce alte mici instrumente. Debutul concertului, cu muzicienii îmbrăcați în costume de chirurgi și cu măști care lasă doar ochii la vedere, provoacă publicul la o participare totală. Nu, acesta nu e paraliza în fotolii, ci stârnit, provocat să urmărească ce se întâmplă pe scenă. Concertul Black Page Orchestra nu e un concert de sunete și atât, ci un spectacol multimedia, construit cu atenție pentru detaliu. Așa se face muzica astăzi, așa se prinde în compoziții de sine-stătătoare degringolada unei lumi aflată la răscruce.
Din tot programul serii am rămas în minte cu senzația că muzicienii sunt artiștii care înțeleg mai bine decât oricine prefacerile lumii în care trăiesc. Ei vibrează la nuanțe care scapă simțului comun, percep schimbări de nuanțe pe care profanii nici gând să le sesizeze. Muzica pentru ei nu este un mod de locuire în mijlocul furtunii, cât o modalitate de a face ordine în haos, de a pune în ordine logică succesiunea de evenimente cotidiene cărora noi de mult nu le mai facem față. Compozițiile ascultate în cadrul concertului Black Page Orchestra mi-au arătat că da, oamenii aceștia sunt ai timpului prezent, nu se tem să asculte strada (în sensul bun al cuvântului) și nici gând să abandoneze procesul de decodare al semnificațiilor fiecărei întâmplări în parte. De remarcat este faptul că muzicienii ale căror compoziții s-au auzit pe scena Studioului de Operă și Multimedia sunt din țări diferite, locuiesc în orașe foarte diferite, dar cu toate acestea, muzica lor pusă cap la cap a dat naștere unui tablou al societății contemporane. Până la urmă, nu suntem pe cât de diferiți ne credem, dar nici atât de asemănători încât să se piardă diferențele. Mie mi-au plăcut foarte mult compozițiile lui Gabriel Mălăncioiu și Matthias Kranebitter, dar clasamentul personal în mod sigur e foarte diferit de al celorlalți spectatori. Până la urmă, aici e frumusețea muzicii experimentale, în diversitatea receptării.
Profesioniști până la detaliul cel mai nesemnificativ, artiști care-și gândesc fiecare ieșire în public cu o minuție pe care o credeam pierdută de mult, Black Page Orchestra și Matei Ioachimescu mi-au dat ocazia să ascult cel mai punk experiment muzical din ultimii ani. Admirabilă inițiativa organizatorilor festivalului Meridian să-i aducă la București.
*
Concertul a făcut parte din programul ediției 2022 a Festivalului Internațional Meridian și a fost posibil cu sprijinul și implicarea Forumului Cultural Austriac
*
FESTIVALUL INTERNAȚIONAL “MERIDIAN” | ATLAS 2022
Hărți sonore, trasee imaginare dar şi reale, un automat de suveniruri de călătorie, concerte, conferințe, instalație audio-vizuală online, muzică electronică, un film de animație cu muzică din 13 țări, improvizație pe bicicletă şi spectacol multimedia – iată evenimentele pregătite de cea de-a XVII-a ediție a Festivalului Internațional MERIDIAN, unul din cele mai importante festivaluri de muzică nouă din țară care se va desfăşura între 6 şi 13 noiembrie 2022 sub tema „ATLAS”, la Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Constanța, Ploieşti, Piteşti şi Iaşi.
