De mai bine de un an cobor aproape zilnic în intersecția dintre Șoseaua Virtuții și Bulevardul Uverturii. O intersecție veșnic aglomerată, fie că e o oră matinală, fie că e seară. Oameni grăbiți, obosiți sau gânditori la ale lor, oameni ai străzii pregătiți oricând să te păcălească, copii gălăgioși gata de-un fotbal, adolescenți îndrăgostiți și cu capul-n nori, precupeți de ocazie gata să-ți ia ultimul ban pe o rădăcină de țelină anemică. Furnicarul acesta pare să ia mințile unui nou-venit în zonă; ca să nu te pierzi, poți să tragi aer în piept și să iei pulsul vieții. E un prim pas. Acțiunea noului roman scris de Cristian Teodorescu are epicentrul undeva pe Șoseaua Virtuții, traseele zilnice ale Cîinelui trec prin intersecția de la Lujerului și parte din suflul acțiunii de aici este dus de curenții vieții înspre centrul Bucureștiului. Citind romanul, ai impresia că în ultimii ani nu s-a prea schimbat ceva în zonă, deși zilnic preschimbările sunt într-o succesiune obositoare și derutantă.
Cîinele e un personaj pe care nu prea știi cum să-l abordezi; are și calități, ba unii ar spune chiar abilități, dar are și defecte atât de evidente, încât îți vine greu să crezi că balanța s-ar echilibra cumva. Bărbat ajuns la maturitate, trecut prin viață odată cu schimbările de regim politic, cu stagii vechi în domeniul chimiei alimentare, forțat de vechiul regim să reinventeze din te miri ce ingrediente alimentare mai mult sau mai puțin comestibile, ajunge să asiste cumva din exterior la prefacerile vieții sale impuse (sau nu) de schimbările din societatea românească postdecembristă. Că-i este ușor sau nu, veți afla singuri citind romanul. Ce vreau să vă asigur este că veți descoperi un personaj foarte bine conturat, cu trăsături scoase bine în evidență prin și odată cu natura acțiunilor în care se implică. Succesiunea schimbărilor care intervin în viața lui cu viteze de necontrolat pare să impună și ritmul lecturării, pur și simplu te trezești că vrei să citești tot romanul dintr-odată. De la inginer de chimie alimentară în comunism la statutul de Gastronom cu acte în regulă, șef de revistă și titular de emisiune de televiziune nu sunt decât câțiva pași sau câteva întâmplări mai mult sau mai puțin norocoase.
„Un gastronom al mîncărurilor de-a gata, rîse Cîinele, asta ar fi fost știrea! Nu se gîndise cu ce-ar fi putut-o primi pe Nana. Știa ce bea deputata, dar habar n-avea ce-i plăcea să mănînce. Se opri în piață, la Amzei, cumpără roșii, castraveți, doi pepeni galbeni și unul roșu, cîteva cepe albe și două kile de cartofi, pentru orice eventualitate. Cartofii te scot din orice încurcătură. Intră apoi în măcelăria de peste drum, de unde luă cîteva cotlete de porc și un mușchi de vită. Inspirația îl împinse să vadă ce e și cu prăvălia cu pește: cînd văzu racii, se lumină la față, cumpără zece bucăți pe alese și se întoarse în piață să ia și usturoi pentru ei. Apoi, mai mult de decor, se întoarse la pescărie, de unde luă icre negre și roșii, iar de la florărese, înainte de plecare, alese cîteva flori de nufăr. Cînd ajunse în apartament se opri în bucătărie.”
Cîinele e un nume de personaj nu întâmplător ales; de fapt, e o poreclă care s-a lipit atât de bine de purtătorul său, încât și el ajunge să se creadă cîine. Și de aici și impresia că de multe ori avem de-a face cu un șef de haită, unul bun, care nu scapă frâiele din mână, deși sunt multe momentele în care pare că pierde controlul. Dar Cîinele face ce face și pică în picioare. Mă rog, cel puțin nu atacă pe la spate și nici nu întrerupe ascensiunea vreunui cunoscut sau partener de afaceri. Dar cel mai interesant e faptul că sfătuitorul Cîinelui nu e vreun prieten din copilărie, nici măcar propria soție, ci e o… statuie. Când o să aflați și cine e personalitatea în cauză, o să vă dați seama că scriitorul a găsit un mod foarte inedit de a face legătura dintre trecut și prezent, dintre vechile metehne și noile obiceiuri; statuia de piatră este imobilă, o găsești în parc, nu se preschimbă în timp (chit că stă în bătaia ploii sau a ninsorii), ia parte la viața cetății, dar în felul său impasibil. Ironia sorții sau nu, se schimbă regimurile politice mai repede ca oamenii. Dialogurile imaginare dintre Cîine și duhul statuii sunt savuroase, pur și simplu, deși nu sunt redate sub forma clasică de dialog, ci mai degrabă sub forma unor consemnări de jurnal intim.
„Porni cu mașina spre blocul din Militari, dar înainte de a o apuca pe drumul cel mai scurt către Șoseaua Virtuții se opri în dreptul scuarului unde-l aștepta mentorul său. Ieși din mașină și se așeză pe banca din fața bătrînului înțelept. Era prima oară cînd îl întreba o chestie care ținea de viața lui cea mai personală. Și tot prima oară cînd aștepta din partea gînditorului de piatră un răspuns cît se putea de simplu despre viața lui.”
Criza androgină prin care trece Cîinele pare să se suprapună într-un mod cât se poate de nefericit peste criza societății românești, dar remarcabil este talentul autorului de a nu contextualiza foarte clar limitele temporale ale acțiunii: știi clar că se petrece după 1989, intuiești după marile evenimente ale zilei cam care ar fi momentul surprins, dar, la fel de bine, poate să fie vorba de un eveniment/moment similar. Într-un fel, Cristian Teodorescu atrage atenția asupra vitezei cu care ni se întâmplă tot felul de lucruri, nu mai avem timp să internalizăm evenimentele, nu mai reușim să gândim la rece, preferăm să luăm lucrurile așa cum sunt, totul degerând într-o superficialitate sufocantă.
Scriitor rafinat, care-și iubește personajele, Cristian Teodorescu dă lumii o nouă poveste și un nou personaj-arhetip: Cîinele. Șoseaua Virtuții. Cartea Cîinelui este unul dintre cele mai bune romane apărute în 2015 în România și merită să ajungă la cât mai mulți cititori. Începeți cu coperta, excelent aleasă imaginea; ochii pierduți în cap (a se citi mintea) bărbatului par inutili și, cu toate acestea, senzația e că bărbatul privește prin tine, te citește ca pe o carte. Așa și cu Cîinele: pare superficial, dar e mai profund decât mulți dintre contemporani.
Credit foto Cristian Teodorescu: Constantin Piştea
Editura: Cartea Românească
Anul apariției: 2015
Nr. pagini: 328
ISBN: 78-973-23-2945-0
—> Cumpără cartea <—
