În ultima jumătate de an am ajuns rar spre foarte rar la evenimente culturale. Motivele sunt cât se poate de întemeiate, dar nu se cer invocate în acest loc. Însă la evenimentul de miercuri seara (23 februarie) de la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, am ținut cu orice preț să ajung. Se lansa volumul de memorii al lui Oliver Sacks, eveniment la care unul dintre vorbitori urma să fie Doru Căstăian, colegul meu de bookhub.ro și cel care a realizat și cronica volumului „În mişcare. O viaţă“, volum apărut în limba engleză la foarte puțin timp după moartea autorului.
Sacks a fost unul dintre cei mai mari neurologi ai lumii medicale contemporane, dar și un excelent scriitor, un vizionar și o minte deschisă spre nou cum rar ne e dat să întâlnim. Poate că (și) de aceea evenimentul a atras o mulțime de oameni, tineri și maturi, deopotrivă. Librăria pur și simplu a fost plină ochi. Vorbitorii au nuanțat cum au știut ei mai bine și mai frumos calitățile omului și cercetătorului Oliver Sacks, cel care și-a iubit pacienții mai mult decât propria-i viață, cel care a colindat lumea în lung și-n lat căutând elucidarea misterelor umanității și adăugând noi și noi pietre la temelia templului cunoașterii naturii umane.
Vlad Zografi, cel care a corespondat cu Oliver Sacks și care este și coordonatorul colecției din care face parte „În mişcare. O viaţă“, a reușit să-și pună în lumină partenerii de dialog, lăsându-i pe aceștia să arate (dacă mai era nevoie) motivele pentru care această carte trebuie să stea în biblioteca fiecărui intelectual și om preocupat de binele și evoluția lui și a celor din jurul lui.
Bogdan O. Popescu, neurolog și scriitor, a accentuat latura profesională a lui Oliver Sacks, evidențiind câteva dintre descoperirile medicale ale celui trecut într-o altă dimensiune, pentru ca medicul psihiatru Vlad Stroescu să scoată în evidență dificultatea separării celor două planuri ale vieții – medicina și literatura; Oliver Sacks ar fi putut foarte bine să fie acuzat că se folosește de cazurile sale medicale pentru a scrie o literatură de cea mai bună calitate. Dar Vlad Stroescu a spus bine: pacienții lui Sacks erau oameni cărora nimeni nu le mai acorda nicio șansă, nimeni nu-i mai considera oameni în toată puterea cuvântului; de aceea, el a ținut să accentueze ideea că medicii au un limbaj propriu, straniu și străin muritorilor de rând, ceea ce-i face să se izoleze.
Doru Căstăian a preluat ideea destinzând atmosfera cu o glumă:
„Dacă voi, medicii, vă simțiți izolați în lumea voastră, imaginați-vă cum se simt filosofii!”.
Doru Căstăian a ținut să elogieze efortul lui Vlad Zografi de a apropia publicului cititor din România literatura științifică, pentru că dintotdeauna omului i-a fost mai ușor să accepte adevărurile legate de Cosmos și mersul lumii în general, decât adevărurile despre Sine (idee tușată elegant și de coordonatorul colecțiilor „Știință” și „Paşi peste graniță” de la Humanitas).
Surpriza serii a fost participarea la eveniment a lui Gabriel Liiceanu, care a intervenit elegant și a punctat la sfârșit ideile esențiale ale fiecărui vorbitor în parte. Pentru Gabriel Liiceanu, marele merit al lui Sacks este că a reușit să se facă acceptat și de către cei care nu doresc cu orice preț să-și cunoască interiorul (a relatat pe scurt ce spaimă a trăit când și-a văzut tomografia propriului său creier, spaimă de care nici acum nu crede că a scăpat).
Așadar, căutați orice carte scrisă de Oliver Sacks, iar dacă n-ați citit nimic scris de el puteți începe chiar cu „În mişcare. O viaţă“. Veți înțelege cum marile spirite sunt pur și simplu impregnate de umanitate.
Citește aici cronica volumului, scrisă de Doru Căstăian pentru Bookhub.ro.
Sursa foto Oliver Sacks: bostonglobe.com
