Nu există în lumea vie fiinţe mai neajutorate decât copiii oamenilor. Micile fiinţe depind de părinţii lor o perioadă consistentă din viaţă. Atunci când ni se nasc copiii, simţim asta într-un fel în care n-am mai făcut-o niciodată. Niciodată. Suntem zguduiţi şi transformaţi de gândul că fericirea şi nefericirea acelei fiinţe mărunte depinde integral de noi, părinţii lui. Orice altă fiinţă, abia adusă pe lume, are cel puţin o şansă teoretică de supravieţuire. Omul NU are. Astfel, viaţa unui părinte este definită de grijă (termen pe care-l folosesc mai degrabă în sensul filosofic al lui Heidegger decât în cel strict psihologic). Niciunui părinte gândul şi fapta nu-I mai aparţin total. Desigur, ţine tot de arta de a fi părinte să nu-ţi sufoci copilul şi să ştii să-l laşi să plece de lângă tine când va fi cazul, să-l laşi uneori să sufere, să-şi zdrelească genunchii şi inima (vorba celebrului cântec) şi să înveţe relaţia cu lumea în felul în care specia noastră o face de milioane de ani: prin joc şi experimentare. Dar asta nu înseamnă că părintele se va mai putea desprinde vreodată complet de fiinţa căreia i-a dat viaţă. Va fi mereu cu o antenă a gândului acolo unde copilul său trăieşte.

A afla subit că bebeluşul tău este bolnav este acel tip de eveniment care te poate transforma dintr-un om mulţumit de viaţă într-o cârpă, care-ţi poate anula toate categoriile prin care înţelegi lumea, care te trimite brusc dincoace de realitate. Legiuni de demoni colcăie în mintea părintelui unui copil bolnav: senzaţia copleşitoare că viaţa şi fericirea bebeluşului nu mai depind în niciun fel de el, trăirea ambivalentă (la cei mai mulţi, pentru prima dată în viaţă), a sentimentului absurdului lumii şi înţelegerea monstruosului hazard care ne pândeşte pe toţi, sentimentul sfâşietor de vină, o vină difuză şi intensă, iraţională şi lipsită de obiect, întrebarea obsesivă dacă nu cumva TU ai provocat asta, senzaţia de inferioritate în faţa părinţilor cu copii sănătoşi, sentimentul de urgenţă, de lipsă de timp, de unică aruncare de zaruri, trecerea rapidă şi durerorasă de la speranţă la agonie, şi de la agonie la speranţă, dezorientarea, incapacitatea de a gestiona haosul informaţional, de a tria între informaţiile utile şi cele eronate, umilinţa că nu ai destui bani cât să încerci să-ţi salvezi copilul, stupefacţia în faţa bunătăţii gratuite a oamenilor, mulţi dintre ei necunoscuţi, nesomnul, disperarea, mila pentru celălalt, soţul sau soţia ta, în care prăbuşirea se vede mult mai bine decât ai vedea-o pe chipul tău. Nu, nu s-a inventat în Infernul lui Dante un loc suficient de negru pentru părinţii copiilor bolnavi.

Bookhub a ales să se implice în campania umanitară desfăşurată pentru ajutorarea Marei, o fetiţă de cinci luni (şi şase kilograme!), lovită de o formă agresivă de cancer şi a cărei viaţă depinde acum şi de întreaga noastră simpatie şi disponibilitate de a ajuta. Nediagnosticată concludent în România (posibil sarcom Ewing, cu o rată de înmulţire a celulelor canceroase de 85%), Mara se află acum în cel mai mare spital de pediatrie al Italiei, unde se speră o diagnosticare corectă şi o estimare riguroasă a posibilităţilor.

Mai multe detalii despre caz găsiţi aici http://bit.ly/24vaZ5V şi aici http://bit.ly/1THstqy.

Vă invităm să accesaţi şi grupul de Facebook dedicat:

https://www.facebook.com/groups/rugapentrumara/

Cei care doresc să o ajute pe micuţa Mara, pot face donaţii în următoarele conturi deschise la ING Bank N.V. Amsterdam – Sucursala Bucureşti, Bd. Iancu de Hunedoara nr. 48, Sector 1: RO84BRDE180SV64481081800 (RON) şi RO42INGB0000999905709187 (EUR), titulară fiind Raluca Ilie.

Bookhub şi cititorii săi sunt alături de Mara. #rugapentrumara

sursa foto reprezentativă: ellysisland.tumblr.com

Share.

About Author

Avatar photo

De când am învăţat să citesc, viaţa mea s-a desfăşurat numai în preajma cărţilor. Citesc orice mă face să mă simt curios, neliniştit, acasă sau străin. Citesc orice mă face să mă întreb şi să nu dorm noaptea. Citesc orice promite să nu se lase rezolvat uşor. Cred în metodă, dar nu mă pot ţine de ea, aşa că am decis să-mi accept în cele din urmă condiţia de gurmand livresc. Citesc pe apucate, din intuiţie, din plăcere, iar când scriu despre ceea ce citesc, încerc să pun în rândurile mele câte puţin din toate acestea.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura