Polirom-ul ne-a pregătit lecturi variate, care mai de care mai frumoase, gata să satisfacă orice cititor, chiar și pe cel mai critic dintre aceștia.
Colecția „Hexagon” are două noi titluri; primul dintre acestea în seria „Practic” se dovedește a fi chiar util acelora dintre noi care lucrează în domeniile marketingului, afacerilor sau vânzărilor, dar și celor care-și doresc să înțeleagă care este mecanismul unei vânzări de succes. „Mic tratat de manipulare pentru uzul oamenilor cinstiți” a apărut în 2014 în Franța, deci este o lucrare destul de actuală. Autorii, Robert-Vincent Joule și Jean-Leon Beauvois sunt profesori universitari la universități mari din Franța, cu studii și lucrări științifice în domeniul psihologiei sociale.
„Nu e ușor să parchezi în centrul orașului într-o sâmbătă după-amiază. Din fericire, chiar în fața voastră se eliberează un loc la colțul bulevardului Victor Hugo cu bulevardul Georges Brassens. Aveți noroc. Din nefericire, în fața contorului de parcare, vă dați seama că vă lipsesc 50 de eurocenți. Ce-i de făcut? Cel mai simplu este probabil să opriți primul trecător și să-i cereți politicos această sumă. Dar riscați să fiți decepționat. Atunci urmați acest sfat: începeți prin a întreba cât e ceasul și, după ce ați aflat ora, înainte ca persoana să plece, spuneți-i că aveți nevoie de 50 de eurocenți pentru a alimenta contorul de parcare. Vă putem asigura că procedând astfel vă veți mări șansele de succes! Dar nu sunteți obligat să ne credeți pe cuvânt.”
Tot în Colecția „Hexagon”, dar în seria „Cartea de călătorie” avem cartea lui Wilfred Thesiger, „Printre arabii din Sudul Irakului”. Autorul este un explorator și scriitor britanic născut în Addis Abeba (Etiopia). Cu o îndelungată carieră militară, după cel de-al doilea război mondial a ales să călătorească prin lumea arabă și cea africană, fiind chiar și decorat pentru meritele sale de explorator. Cartea de față este un omagiu adus oamenilor locului, pe care a ajuns să-i cunoască foarte bine, dar se constituie și într-o mărturie a faptului că în acele locuri cândva a fost o adevărată cultură locală astăzi dispărută.
„Abd ar Ridha, cafegiul, a apărut în lumina cenușie a zorilor și a aprins focul, care în curând a umplut încăperea de fum. Băiatul dispăruse. Cei doi bătrâni s-au sculat tușind și scuipând. După ce și-au făcut abluțiunile ritualice, și-au spus rugăciunile și apoi s-au ghemuit lângă foc. Părea frig, așa că am rămas la locul meu până ce au venit doi servitori să ia așternuturile, când m-am alăturat celorlalți și mi s-a dat o ceașcă de cafea.”
„Pelerina lui Majid era însă dintr-o țesătură mult mai fină și ușoară ca borangicul. Tot pământul îi aparținea lui Majid li, prin urmare, el era imparțial în judecata sa, fiind dornic doar să profite la maximum. Faimos pentru zgârcenie, era și un proprietar eficient, care cunoștea fiecare colț al proprietății sale și avea o experiență de jumătate de secol în evaluarea nivelului apei de care depindea prosperitatea acesteia. Știa exact când și unde să construiască un dig, când să-i reducă apele și cu cât.”
În colecția „Biblioteca Polirom” (coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu) avem două noi volume, atrăgătoare ambele atât prin conținut, cât și prin forma grafică aleasă. În seria „Actual” vorbim despre „Trenul M” de Patti Smith. Despre autoare nu cred că este nevoie să vă spun prea multe, ea câștigându-și celebritatea de ani buni datorită activității sale muzicale. Cartea este un volum inedit de memorii, căci nonconformismul ei artistic nu s-ar fi pretat la o redare clasică a propriilor amintiri.
„M-am trezit cu o ușoară mahmureală. Am făcut un duș rece și mi-am croit drum printr-un labirint de scări rulante care nu m-au dus nicăieri. Ce-mi doream eu cu adevărat era o cafea. Am căutat și am găsit o cafenea – nouă sute de yeni pentru o cafea și niște croasanți miniaturali. La masa din fața mea ședea un bărbat de treizeci și ceva de ani, îmbrăcat în costum, cu cămașă albă și cravată, ce lucra la un laptop. Am observat că materialul costumului său era vîrstat subtil, minimalist, totuși provocator de diferit. Avea o ținută mai presus de cea a businessmanului obișnuit. La un moment dat și-a schimbat laptopul, și-a turnat o cafea, apoi a continuat să lucreze. Eram impresionată de concentrarea lui tihnită, totuși complexă, de fruntea lui senină, brăzdată de lumină.”
„În noaptea aceea în parcul de vizavi de hotel a fost o petrecere. Durerea de cap îmi dispăruse complet. Mi-am făcut bagajul și m-am uitat pe fereastră. Copacii erau legați cu șiraguri de luminițe de Crăciun, cu toate că era abia 7 mai. Am coborât la bar și am băut un păhărel de tequila foarte tînără. Barul era pustiu, fiindcă aproape toate lumea ieșise în parc. Am stat acolo multă vreme. Barmanul mi-a umplut iar paharul. Tequila era ușoară, ca nectarul de flori. Am închis ochii și am văzut un tren verde, cu un M într-un cerc: un verde șters, ca spinarea de călugăriță.”
Tot în „Biblioteca Polirom”, dar în seria „Esențial” găsim volumul „O fecioară nesăbuită” scris de Ida Simons. Destinul autoarei este unul tragic, ea fiind o talentată și promițătoare pianistă, care-și vede destinul frânt datorită războiului și urii naziștilor față de evrei. După ce iese din lagăr, sănătatea ei precară o împiedică să-și dedice timpul consolidării carierei sale muzicale, așa că se apucă de scris. Din păcate, moare mult prea devreme, la doar 59 de ani, altfel cu siguranță ne-am fi bucurat de mult mai multe scrieri purtând semnătura ei. Volumul de față îi apare doar cu un an înainte de a muri, un roman dedicat prieteniei și felului cum această legătură poate ajuta destinele unor fete să se împlinească.
„După ce i-a tras Rosalbei o scatoalcă zdravănă pe spinare, încât femeia a fost cât pe ce să cadă din picioare, și, fără a considera că suntem demne de a fi salutate în vreun fel, s-a îndepărtat în pas de grenadir.”
„Am împărțit ultima gofră cu Gabriel. N-a fost ușor să păcătuiesc cu premeditare. Lucie nu-și mai încăpea în piele de bucurie, ne-a luat peste picior ba pe Gabriel, ba pe mine, și a spus lucrurile cele mai stranii, ca de pildă:
– Săptămâna viitoare mergem la Lier să vedem beghinajul. Și-atunci pot să-mi rezerv și o cămăruță, căci se apropie ceasul!”
Revenim mâine cu celelalte “bunătăți” livrești pregătite de Editura Polirom.
