Prietenie și celebritate – „Femei de Oscar” de Melanie Benjamin

În Femei de Oscar, Melanie Benjamin prezintă și analizează relația tumultoasă dintre două vedete de la Hollywood: actrița Mary Pickford, supranumită „logodnica Americii”, și scenarista Frances Marion. Ca și într-un alt celebru roman al său, respectiv Soția aviatorului, Melanie Benjamin creează ficțiune pornind de la date reale certe, în privința cărora se documentează intens și pe care le transfigurează artistic, astfel încât cititorul să intre nu doar în atmosfera de epocă de la începutul secolului trecut, ci și să fie părtaș la meandrele unei relații în care apropierea și înstrăinarea se succed verosimil.

În primele decenii ale secolului douăzeci, Hollywoodul reprezenta o lume artistică dominată strict de bărbați, indiferent de cât de talentați sau de (i)morali ar fi fost aceștia. A răzbate în universul lor și a face carieră pare, pentru o femeie, un vis inaccesibil. A avea idei novatoare și a încerca să schimbi inerții și mentalități, de asemenea. Ca să-ți împlinești visul, sunt necesare inerente renunțări și compromisuri: să fii docilă, să treci prin brațele și prin patul unui regizor sau al unui actor deja consacrat, dar mai cu seamă să cultivi o anumită imagine publică, doar pentru că aceasta are succesla fanii tăi. Prejudecățile celor din jurul celor două femei celebre, de la membrii familiei și până la publicul larg, reprezintă o altă frână în calea fericirii acestora. E necesară o putere supraomenească pentru a rezista acestei presiuni. Să reziști, de asemenea, în lumina orbitoare a propriei faime, găsind un echilibru, fie el oricât de precar, între viața personală și cea artistică.

Relația dintre Mary Pickford și Frances Marion se naște și evoluează pe fundalul unei istorii cinematografice care înregistrează trecerea de la filmul mut la cel sonor, cu toate schimbările pe care le implică aceasta. Melanie Benjamin se „teleportează” ca să zic astfel, grație cărților și documentelor consultate, într-o perioadă absolut fascinantă, în care asistăm la ascensiunea unor vedete devenite, între timp, adevărate legende: Charlie Chaplin, Rudolf Valentino, Greta Garbo, Louis M. Mayer, Lillian Gish etc. Istoria personală a fiecărei vedete se altoiește astfel pe istoria cinematografiei hollywoodiene.

Pe Mary Pickford și pe Frances Marion le unește aceeași dorință de a răzbate într-o lume destinată doar bărbaților de succes, precum și efortul comun de a deschide drumuri noi, îndrăznețe, în propria carieră artistică și în cinematografie. Ambele vor reuși să se impună prin eforturi colosale, fiind adorate de public și premiate cu Oscar. Dar, așa cum subliniază și scriitoarea în cartea sa, pe cele două prietene le va despărți, fie și temporar, exact ceea ce inițial le unește. În lumea glamoroasă a cinematografiei, relațiile se nasc ușor, dar se erodează ireversibil sub presiunea celor din jur și a propriilor demoni lăuntrici. Privit sub acest aspect, romanul e o foaie de temperatură în care momentele de maximă tensiune alternează contrapunctic cu cele de relativă acalmie.

Melanie Benjamin deschide succesiv trape narative spre viața fiecăreia dintre cele două femei, înainte de a deveni celebre, în timpul maximei înfloriri, implicit al pantei descendente: copilărie plină de restricții și privațiuni, foamea de prietenie și de dragoste, renunțarea la bucuriile trăite de oamenii obișnuiți, iubirile pasagere, marile iubiri, efortul de a trăi până și în somn sub lumina reflectoarelor, teama că o altă vedetă, mai tânără și mai frumoasă te va înlocui, trădările etc. Astfel, traseul cinematografic al lui Mary Pickford și prietenia ei legendară cu scenarista Frances Marion scot în evidență nu doar puterea femeilor-artist de a schimba lumea, ci și fragilitatea lor, momentele de cumpănă, căderile, spaimele. Contrapunctic, fiecare capitol poartă prenumele celor două vedete, alternante fiind și perspectivele narative: folosirea persoanei a III-a în cazul capitolelor intitulate „Mary”, respectiv persoana I în cele numite „Frances”. E o narațiune „în oglindă”, în care raportul dintre obiectivitate și subiectivitate se echilibrează pe tot parcursul romanului. Dincolo de tot ceea ce s-a conservat în arhive, dincolo de autobiografii, Melanie Benjamin imaginează povestea acestei relații în care cele două vedete se transformă în personaje credibile, iar actele lor, alegerile și greșelile capătă, și acestea, alte justificări. Dependența de alcool a lui Mary Pickford nu e, în fond, simplă slăbiciune umană, ci un paliativ care o ajută să suporte celebritatea, apoi deposedările aduse de aceasta sau de spectrul unei apropiate anonimități. În industria cinematografică, destinele artiștilor stau sub semnul efemerității. E un mediu concurențial atroce. Prieteniile adevărate sunt flori rare, iar timpul și cei din jur nu le ajută întotdeauna să reziste. Chiar pusă de multe ori la încercare, prietenia dintre Mary și Frances se resuscitează miraculos de fiecare dată. Drumurile lor se despart ulterior, dar ceea ce rămâne este talentul. Forța cu care au luptat să învingă inerția și prejudecățile vremii. Sau, așa cum spune romanciera în Nota autorului:

„Trebuie să ținem seama de ce lise cereafemeilor să fie și să facă acum mai bine de un secol, de pildă (…)

Adeseori, când ne gândim la filmele mute, le considerăm doar o defilare de imagini ridicole, sacadate; relicve caraghioase, peste măsură de plicticoase. Sper ca, după ce ați citit cartea mea, să judecați lucrurile la adevărata lor valoare; a fost o epocă incredibil de inovatoare, când literalmente oricine venea cu o idee nouă putea deveni peste noapte șef de departament și când femeile erau la fel de importante ca bărbații.

Sper, de asemenea, că vă veți gândi la Mary Pickford și FrancesMarion nu ca la niște nume dintr-o carte sau de genericul unui film vechi, ci ca la niște artiste care au inovat filmul. Ca la niște prietene bune, care s-au ajutat una pe alta să crească și să înflorească; niște femei înflăcărate, care s-au îndrăgostit de oidee și au transformat-o într-o formăde artă.

Niște femei curajoase, cărora Hollywoodul le datorează la fel de mult ca lui Louis B. Mayer sau Sam Goldwyn și care au deschis calea femeilor care lucrează azi în industria filmului. Nădăjduiesc că, nu peste mult timp, vor fi multe ca ele”.

Și noi, firește, nădăjduim să vedem femei implicate în toate domeniile, dar mai cu seamă în cele artistice. Nădăjduim, mai ales, să le fie recunoscute eforturile și meritele. Fără ca, în spatele acestei recunoașteri formale, să întrezărim zâmbetul condescendent al unora dintre bărbații care încă mai cred în supremația unei lumi doar a lor…

Femei de Oscar de Melanie Benjamin