Căutând a vieții taină stau și cuget pe-o bordură
la o-ntâmplare simplă cu mărar la aprozar…
O-ncrezută-mi dă pomană și din ochii mici mă-njură,
mușc covrigul mic şi tare, apoi merg spre lupanar.
Este lume multă acolo, senatori, corporatiști
ce-și împroașcă neputința peste fete zâmbărețe,
ca să uite ei cum noaptea ochilor și grei, și triști
lacrimi sapă-n vrăjmășie fața lor ca de cotețe.
Haine scumpe, haine grele cu miros de moarte viu
le îmbracă trupul putred ostenit de-atâta rugă.
Ei cred tot ce scrie-n titlu, dar nimic nu vor, nu știu,
viața nu le mai răspunde la mesaje scrise-n fugă.
Și în lupanarul tainic, cu manageri și târfulițe,
ce îmi vede printre forme ochiul meu bătrân și secet?
E balcâza de pe stradă, managerul plin de fițe,
are un CV în mână, un covrig, și calcă-ncet.
Eu o iau tandru de mână și la aprozar o duc
să dezlege taina lumii, printre morcovi o așez.
Dacă trece lesbiana testul simplu și caduc,
am să-i fac asigurare, îi dau bani, o angajez.
Zice: vreau să fiu cocotă într-un foarte mare fel
nu mai vreau carnea să-mi ardā mărunțind al meu secret.
Eu cerșesc de mult, domniță, și conduc acest bordel
de vr’un an, dar îți spun simplu aș fi vrut să fiu poet.
Mă întorc iar pe bordură căutând a vieții taină,
şi, de nu ai prins povestea sau dacă-mi dai foc la şură
dup-un ac înfipt sălbatec în reverul de la haină,
vino mâine, ‘ți spun morala pe un colț şoptit de gură.
