Scriitoarea americană Michelle Cuevas, autoarea cărţilor Confesiunile unui prieten imaginar. Memoriile lui Jacques Papier (Editura Arthur, 2016) și Destupătorul de Sticle din Ocean (Editura Vlad și Cartea cu Genius, 2017) a fost la sfârșitul lunii martie pentru prima dată în România. A avut un atelier de creație la Librarium TNB și a participat la lansarea celor două cărți ale sale la Cărturești Carusel. O scriitoare tânără, foarte tonică, căreia îi plac copiii și dialoghează cu ei în cel mai diresc mod cu putință.
N-am putut rata prilejul de a-i adresa câteva întrebări și mulțumesc Editurii Arthur și Oanei Boca Stănescu, de la Headsome Comunication pentru că au făcut posibilă apariția concretizarea interviului.
Pentru prima dată în România. Ați avut deja câteva întâlniri cu copiii de aici. Cum au fost întâlnirile cu ei?
Întâlnirile mele cu tinerii din România au fost minunate! Când îți petreci timpul singur la masa de lucru dând viață personaje şi lumile lor, e ușor sa uiți că există atât de mulți oameni care, o dată ce au citit cărțile, devin parte a acelor lumi și chiar se și împrienesc cu personajele. Întrebarea mea preferată pe care le-o pun tinerilor cititori despre orice carte este: „Care este personajul tău preferat?”, pentru că, deși abia ne-am întâlnit, avem deja ceva în comun – acele personaje.
Atelier de creație cu copiii – Librarium TNB
Cum ați defini dvs copilăria? Dar copilul?
Despre copilăria mea pot spune că a fost uneori minunată, alteori tristă. Trăiam lângă o pădure şi mă puteam juca acolo, puteam face petreceri la care serveam ceai, scriam cântece. Am avut un ziar pe care l-am scris și care conținea știri din ținutul nostru, întâmplări din viața animalelor noastre, chestii de genul ăsta. Aveam o grădină pietruită și o tufă de liliac unde îmi făceam un fort.
Dar, mai era, de asemenea, și ceva singurătate, uneori. Tatăl meu biologic ne-a părăsit când aveam doar 6 ani, ceea ce este greu, desigur, pentru orice copil. Cred că ambele lucruri – momentele pline de fantastic din mijlocul naturii şi momentele confuze, de singurătate – şi-au croit drum în toate cărțile mele.
Lansare de carte – Cărturești Carusel
Cât de mult contează pentru un copil să crească cu povești bune, frumoase, cu miez și cu personaje de neuitat?
Cred că ceea ce citim când suntem copii ne marchează mai mult decât orice altă lectură, poate chiar din intreaga noastră viață. Nu spun asta pentru a conferi mai multă importanta genului de literatură pe care l-am ales față de celelalte, ci pentru a sublinia faptul că îmi tratez alegerea ca pe o mare responsabilitate, pe care mi-o asum.
Mă străduiesc să scriu povești amuzante, dar care, totodată, să îi ajute pe copii să vadă exemple de bunătate şi să empatizeze. Sper ca aceste lecții să devină parte din ei pentru totdeauna.
„Destupătorul de sticle din ocean” ne readuce nouă, părinților, în atenție o lume ce părea pierdută: lumea lui „se poate orice”. Copilul trăiește foarte mult într-un imaginar care, necultivat, duce la o maturizare forțață. Dvs. ce-ați pune în sticla care plutește până ajunge și la copilul din colțul de țară uitat de toți?
Dacă aș trimite unui copil un mesaj într-o sticlă, ar fi pentru a-i spune: „Păstrează-ți ochii deschiși pentru magie”. Este același sfat pe care il dau copiilor care mă întreabă cum să devină scriitori. Le spun să fie atenți când stau la rând şi așteaptă, când sunt pe afară, când privesc oamenii trecând pe stradă. Observă detaliile, percepe momentul, şi mici stropi de magie te vor găsi oriunde ai fi.
În „Confesiunile unui prieten imaginar” joaca cu prietenii imaginari devine ceva foarte serios. Pentru că eu o văd, în primul rând, ca pe o poveste terapeutică vă întreb direct: câți copii credeți că a salvat povestea dvs.?
O dată am auzit spunându-se că un scriitor ar trebui să scrie cartea pe care şi-ar dori să o poată citi. Cred că atunci când am scris „Confesiunile….” am scris cartea pe care, într-un fel, mi-aș fi dorit să o pot citi în copilărie. Adesea m-am simțit îngrijorată de sentimentul abandonării sau de acela de a fi lăsat în urmă şi cred că această poveste m-a ajutat să descopăr că nimic din inimile noastre nu este pierdut pentru totdeauna. Își poate schimba forma, poate părea pierdut pentru o vreme, dar va exista întotdeauna în imaginația noastră.
Atelier de creație cu copiii – Librarium TNB
Faptul că ajungem într-o lume a prietenilor imaginari și a poveștilor lor ne obligă pe noi, părinții/adulții, să luăm în considerație faptul că imaginația unui copil creează lumi cu mult mai frumoase/perfecte decât cele reale. Cât de greu v-a fost să gândiți tot acest univers? De unde v-ați inspirat?
Stilul meu preferat este realismul magic. Întotdeauna mi-au plăcut poveștile în care totul pare a face parte din lumea noastră, cu excepția unui strop de magie. Cred că în lumea în care trăim mai există o lume, chiar lângă noi, una pe care doar copii sunt capabili să o vadă. Şi doar unii adulți, dacă își păstrează mintea deschisă.
Cred că inspirația mea o reprezintă propriile amintiri, copilăria nu este în totalitate perfectă şi strălucitoare, asa cum unele cărți ne lasă să credem. Copilăria poate însemna singurătate. Unii copii pot fi cruzi. Lucrurile pot fi foarte dificile. Vreau să le reamintesc copiilor că uneori, cel mai bun loc în care pot evada din aceste situații este propria lor imaginație. Nu cred că asta înseamnă să se ascundă. Cred că este o manifestare a puterii, imaginația poate fi refugiu şi meditație.
Lansare de carte – Cărturești Carusel
Ce calități speciale trebuie să posede un scriitor de literatură pt copii?
Nu sunt sigură că există calități speciale pe care o persoană ar trebui să le aibă ca să scrie literatură pentru copii. Tot ce pot spune este că toată viața, cei trei frați ai mei mi-ai spus că sunt foarte neobișnuită/bizară şi că poveștile pe care le creez sunt foarte ciudate. Mereu vedeam lucruri în alte lucruri – un castel în gardul viu, o balenă pe fundul iazului. Imaginația mea mă făcea să par un fel de paria uneori. Cred că cel mai bun lucru pentru mine a fost să descopăr că există o meserie şi pentru cineva ca mine şi ca aceasta se numește autor de cărți pentru copii.
