„Originalii. Nonconformiștii care fac lumea să progreseze” – Adam Grant

Adam Grant este absolvent de Harvard, specialist în psihologie organizațională și, evident, pasionat de domeniul în care a ales să se specializeze. Odată cu trecerea anilor a acumulat și o îndelung exersată capacitate de exprimare oratorică, ceea ce face din orice scriere a sa una de un real succes. Aceasta este una dintre cauzele pentru care „Originalii” se citește pe nerăsuflate. O altă cauză este dată de diversitatea exemplelor aduse în discuție, cu rol ilustrator pentru teoriile dezbătute, adevărate studii de caz asupra cărora Grant s-a documentat ani de zile. O a treia cauză a succesului acestei cărți este dată de conectivitatea realizată firesc între „istorie” și prezent – este reconfortant să observi că apa caldă este inventată de ceva vreme și că progresul n-a apărut instant, odată cu noua generație de IT-iști din Silicon Valley.

Prima întrebare firească este legată de însuși titlul volumului: cine sunt „originalii”? Cum definim originalitatea astăzi, când aproape că „noutatea” nu mai poate exista decât prin re-inventare, re-combinarea celor deja existente? Și aici Grant s-a dovedit cu adevărat original: pe el l-au interesat, în primul rând, oamenii, și nu produsele lor, ca finalități ale manifestărilor lor originale, ceea ce a orientat din start tot discursul său științific spre căutarea celor mai bune exemple din diferite domenii sociale. Astfel că regăsim aceleași „personaje” de-a lungul întregului studiu științific: Carmen Medina, o directoare din cadrul CIA, primul jucător de baseball de culoare din istoria americană a acestui sport, Martin Luther King, Lucy Stone, Ray Dalio, conducătorul celebrei firme Bridgewater Associates. Fiecare dintre aceștia și-a manifestat originalitatea într-un mod specific și în domenii dintre cele mai neașteptate. Efectele acestei manifestări le resimțim cu toții, pentru că firul istoriei a fost schimbat (și) datorită acestor „eroi”.

„Ca să înțelegem obstacolele pe care le-a întâlnit Carmen Medina, trebuie să distingem două dimensiuni majore ale ierarhiei sociale, care sunt adesea contopite: puterea și statusul. Puterea presupune exercitarea controlului sau a autorității asupra altora; statusul înseamnă să fii respectat și admirat. Într-un experiment efectuat de Alison Fragale, profesoară la University of North Carolina, oamenii au fost sancționați pentru că au încercat să exercite puterea fără status. Când indivizii au căutat să fie influenți fără a se bucura de respect, ceilalți s-au așteptat ca aceștia să fie dificili, coercitivi și egoiști. Întrucât nu și-au câștigat admirația noastră, nu avem sentimentul că acești indivizi sunt îndreptățiți să ne spună ce să facem, așa că ripostăm.”

Devine evident că una dintre sursele originalității este dată de capacitatea de adaptare a individului la mediu (social, cu precădere), capacitatea acestuia de a găsi soluțiile cele mai simple și într-un timp cât mai scurt cu putință la probleme ce par că sunt insurmontabile. Nu se putea vorbi despre originali fără să-l pomenești pe Steve Jobs, dar… trecând peste admirația evidentă pe care Grant o are pentru acest cu adevărat mare original din toate timpurile, acesta devine termen de comparație în elaborarea teoriilor sale. Astfel că toți cei pomeniți în carte sunt puși într-un fel de „antiteză” cu Jobs, raportarea la succesul acestuia este permanentă, inclusiv din punct de vedere al capacității de convingere. În capitolul dedicat lui Martin Luther King, intitulat sugestiv „Proștii să grăbesc”, mi-a plăcut foarte mult cum a reușit Grant să ne convingă că maestrul își are rolul său și că rădăcinile (adică istoria) nu va putea fi aruncată niciodată, dar niciodată, la coșul de gunoi al istoriei.

«În timp ce King este posibil să fi amânat scrierea discursului despre vis, el avea la dispoziție un bogat material din care putea să extragă improvizatoric, ceea ce a făcut prestația sa oratorică mai autentică. „King acumulase un repertoriu de fragmente oratorice – pasaje reușite din propriile sale predici, extrase din operele altor predicatori, anecdote, versete din Biblie, versuri din poeții săi preferați”, explică Hansen. „King nu și-a scris discursurile, ci mai degrabă le-a asamblat, rearanjând și adaptând materialul pe care-l folosise de multe ori înainte…. ceea ce i-a dăruit lui King flexibilitatea de a-și schimba cuvântările în timp ce vorbea… Dacă el nu ar fi decis să lase la o parte textul său scris, este îndoielnic dacă discursul lui cu ocazia marșului ar mai fi rămas în memoria cuiva.”»

Dintre cele opt capitole ale cărții, atent scrise și care se completează în cel mai fericit mod cu putință, mi-au atras atenția și din punctul de vedere al originalității elaborării teoriei și susținerii acestora prin cele mai bune studii de caz: „Goldilocks și calul troian” – ca să vedeți și voi de ce e util să știm câte ceva despre originile mișcării feministe din SUA și „Regândirea gândirii în grup” – ce înseamnă cu adevărat un proiect de firmă și de ce gândirea de grup nu este gândire laterală sau orice altceva vă trece prin cap.

„I-am explicat lui Dalio că atunci când organizațiile nu reușesc să ierarhizeze principiile, performanța lor are de suferit. Într-un studiu care a vizat peste o sută de teatre profesioniste, efectuat de Zannie Voss, Dan Cable și Glenn Voss, liderii au ordonat după importanța lor cinci valori: expresia artistică (piese inovatoare), amuzament (satisfacția spectatorilor), dărnicia față de comunitate (lejeritatea accesului, facilități pentru cei dezavantajați și educație), realizări (recunoașterea excelenței) și performanța financiară (viabilitatea fiscală). Cu cât liderii erau mai mult în dezacord în ceea ce privește importanța acestor valori, cu atât erau mai scăzute încasările din vânzarea biletelor și venitul net. Nu conta care erau principiile lor, atâta timp cât liderii stabileau un consens în ceea ce privește importanța lor.”

Mi-a plăcut, de asemenea, faptul că Adam Grant nu uită (și bine face!) să aducă în discuție valențele unei bune educații, fie ea formală sau informală. Pentru că originalitatea se educă, nu apare din senin și nu este un dat genetic 100%, oricât ne-am dori noi să credem asta. Pentru Grant originalii sunt promotorii succesului, dar nu al unui succes de moment, fulminant, ci al aceluia care antrenează mișcări profunde în plan social. Miza acolo e, în spațiul social: la ce bun atâtea descoperiri științifice, dacă noi nu reușim să ne acomodăm cu ele, să le facem loc în viața noastră cotidiană, să le dăm voie să ne aducă plus-valoarea atât de des invocată. Așa că… căutați originalii și puneți-i la treabă!

Excelentă completare a demersului editorial al celor de la Editura Publica, „Originalii. Nonconformiștii care fac lumea să progreseze” este o lectură esențială pentru specialiștii din aria științelor sociale, dar și o lectură ce completează firesc cultura generală a oricărui cititor interesat de lărgirea orizontului de cunoaștere.

Editura: Publica