„Omul din Nazaret” de Anthony Burgess

Figura lui Isus din Nazaret sau „Omul din Nazaret”, după cum e și numele romanului, reprezintă una dintre figurile cele mai importante din cultura și istoria europeană. De la o religie regională, persecutată a ajuns una dintre cele care are cel mai mare număr de adepți din lume. Probabil că nu ar exista Europa, așa cum o vedem azi, fără creștinism, într-atât de importantă e figura lui Isus. Mulți l-au iubit, ajungând până la a-și da viața pentru el, alții l-au urât, însă puțini cred că au rămas indiferenți în momenul în care s-au întâlnit cu El, căci prin El înțeleg și învățătura pe care a propăvăduit-o.

Omul din Nazaret, roman bazat pe scenariul autorului pentru filmul Isus din Nazaret, în regia lui Franco Zeffirelli, cred că a fost unul dintre cele mai frumoase romane pe care le-am citit în ultima vreme. Nu neapărat datorită dimensiunii sale istorice, ci mai degrabă pentru că am regăsit între coperți un Isus profund uman, însă în același timp profund divin, dar pentru care uneori cel din urmă aspect reprezintă o povară. Un Isus care râde, care se întristează, care plânge, mesajul lui de iubire și speranță:

„Datoria devine și ea un joc, îngrozitor de greu de jucat, dar care se poate juca totuși. Jocul stăpânirii de sine, jocul întoarcerii celuilalt obraz, jocul depășirii repulsiei firești în fața unei piei leproase sau ciupite de vărsat și acoperirii acestei piei cu săruturi iubitoare”,

un mesaj la fel de actual oamenilor de azi, cum era și acum 2000 de ani.

Povestea lui Isus e spusă de Azor, un scriitor care traduce documente pentru conducerea romană. Viața eroului e prezentată în nuanțe ferme, din copilăria acestuia:

„În grajd, înfășat sărăcăcios, dar călduros, nou-născutul urla tare. Era un prunc mare și bine făcut, dar nu cred că e adevărat că s-a născut cu o claie de păr auriu și cu toți dinții de lapte în gură”,

adolescența și maturitatea:

„-Păcătoasă, da, zise Isus. Își vinde trupul, care e templul viu al Domnului, și-i încurajează pe bărbați să-și folosească sămânța numai de plăcere,…-Și totuși îi zâmbești.”,

cei trei ani în care a predicat:

„Nu vă îngrijorați, dar, de mâncare și băutură, căci tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi împărăția lui și dreptatea lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijorați, dar, de ziua de mâine , căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși”,

și apoi moartea acestuia:

„Își dădu jos crucea de pe umăr pe coama dealului, apoi privi cu milă în sus, către cei doi bărbați răstigniți, care gemeau. Uneori dura mai mult, alteori mai puțin, până mureau”,

care în final s-a dovedit a fi sfârșitul unui nou început:

„- Greu de priceput, a spus Isus. E dureros să mori, dar moartea în sine nu-i decât un fleac. Țineți minte-se moare, dar nu există moarte.”

„Și țineți minte, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”

Cititorul are ocazia de a umbla cu Isus pe drumurile pietroase din însolita Galilee, de a fi martor la relația transformatoare dintre Isus și ucenici, relație care le-a schimbat viața, după cum i-a fost schimbată și Sfântului Augustin în urma întâlnirii cu Acesta:

„Nefericit eram, căci nefericit este orice suflet încătușat de dragostea pentru lucrurile muritoare și se simte sfâșiat când le pierde…Știam, Doamne, că spre tine s-ar fi cuvenit să-mi înalț sufletul ca să fie vindecat, știam, dar nici nu voiam, nici nu eram în stare să o fac, cu atât mai mult cu cât nu mă gândeam la tine ca la ceva statornic și real” (Confesiuni).

Isus și apostolii vor avea și ei momente de descumpănire, după cum foarte bine punctează Philip Yancey, în cartea sa „În căutarea Dumnezeului nevăzut”:

„Din când în când lumea Ta mă fascinează, Te iubesc și am învățat să mă descurc destul de bine în această lume, dar cum pot combina cele două lumi? S-ar părea că aceasta e rugăciunea mea: să cred în posibilitatea schimbării.”

Cititorul va încerca împreună cu apostolii să găsească un rost morții Fiului, mistica Adrienne von Speyr oferind o perspectivă interesantă:

„Ce prinde viață în rugăciune e atât de mare pentru că ține de viața veșnică a lui Dumnezeu care sparge toate hotarele vieții pământești.” (Misterul Morții).

Povestea eroului se încheie cu Învierea Sa, aceasta devenind o realitate pentru creștinii din generația viitoare, cum a subliniat Sfântul Grigore cel Mare în „Dialoguri despre moarte”:

„VII. GRIGORE: Puțin mai sus te-ai plâns că nu ai văzut ieșind din trup sufletul unui muribund…În a doua Carte a acestei lucrări, am spus deja că preacinstitul Benedict, după cum am aflat de la discipolii săi demni de încredere, aflându-se departe de Capua, au văzut în miezul nopții sufletul lui Germanus, episcopul acelui oraș, purtat la cer de îngeri, într-o sferă de foc.”

Esența romanului cred că e formulată foarte bine de unul dintre sfinții mei preferați, Sfântul Thomas Morus:

„Până la urma urmei credința nu ține de ascultare, ci numai de iubire.”

Până în momentul în care învierea nu va avea loc în inima noastră, până nu vom experimenta metanoia, transformarea spirituală, crucificarea și Învierea lui Isus vor rămâne doar un fapt istoric.

„Omul din Nazaret” de Anthony Burgess