Mi-am dorit încă de astă vară un interviu cu Tiberiu Soare. Aveam mule să-l întreb: despre Festivalul Internațional George Enescu, despre proiectele lui muzicale și încă multe altele. N-a fost să fie. Dar se pare că un concert de Anul Nou e cu adevărat prilej bun pentru realizarea unui interviu. Îi mulțumesc pentru răbdare și pentru tot ceea ce face pe scenă!
PS: el nu știe, dar eu am fost în sală la seria de conferințe dedicată marilor compozitori. N-am pierdut decât o singură conferință. Și dacă m-a făcut să revin și să fac în așa fel încât să nu scap niciuna, înseamnă că a avut de toate: charismă, informație pertinent prezentată, ludic cât să capteze atenția, bucăți muzicale excelent alese, dispoziție spre dialog. Într-un cuvânt, cam toate ingredientele necesare unei conferințe excelente. De multă vreme am vrut să-l laud și se pare că acum am prins momentul. 🙂
Propuneți pentru concertul din 8 ianuarie un repertoriu variat din toate punctele de vedere: Paganini și Bizet. Cum ați ajuns la această formulă de concert?
Criteriul esențial este atractivitatea. Avem de gând să oferim publicului niște lucrări care să îl facă să se simtă foarte bine la început de an. Muzica lui Paganini a apărut în programul Concertului Extraordinar de Anul Nou după discuțiile purtate cu invitatul nostru, violonistul Manrico Padovani. Și la ce te poți gândi mai frumos dacă nu la un concert de Paganini plin de virtuozitate, rafinament și dezinvoltură, pentru deschiderea unui an muzical? În ceea ce privește cele două suite care conțin muzica operei „Carmen” de Georges Bizet, acestea au fost alegerea nostră: a orchestrei Symphactory, a Fundației Calea Victoriei și a mea. Opera „Carmen” este, cred eu, una dintre acele muzici care au trecut testul timpului. S-a cântat cu un succes extraordinar din momentul apariției, se cântă în continuare în diferite adaptări (sau chiar opera originală) și se va cânta foarte multă vreme și după ce noi nu vom mai fi pe aici. Ea face parte din patrimoniul cultural al omenirii și mai mult decât atât, exact cum spuneam și la început, are un element de atractivitate maximă, muzica lui Bizet merge direct la sufletul oamenilor.
Povestiți-ne câte ceva despre Manrico Padovani. De ce el în concert, de ce el și Paganini?
Pe violonistul Manrico Padovani îl voi întâlni pentru prima dată cu ocazia acestui concert. Știu însă despre el că e absolventul unei academii de prestigiu, știu că posedă un instrument deosebit, o vioară Stradivarius reconstituită și, având în vedere repertoriul propus (mă refer la Concertul nr. 1 în RE major pentru vioară și orchestră de Niccolo Paganini), este evident că vorbim despre un violonist care se va achita nu doar cu brio de sarcina de a prezenta acest concert, ci și cu maximă virtuozitate. Am cele mai mari așteptări de la invitatul nostru și abia aștept să îl întâlnesc pe scenă.
Ce reprezintă pentru dvs. un concert de Anul Nou: tradiție, continuitate, un nou început? În copilărie așteptați un astfel de concert? Ați mers la multe astfel de concerte?
Nu am mers, pentru că anii copilăriei mele s-au desfășurat în final de regim comunist, când nici nu cred că exista această tradiție în România. În schimb, țin minte de când eram foarte mic, că în dimineața de 1 ianuarie se transmitea la televizor Concert de Anul Nou de la Viena și l-am urmărit de fiecare dată. Nu cred că l-am ratat în vreun an. Chiar dacă eram plecat undeva și nu sărbătoream Revelionul acasă, întotdeauna aveam grijă ca atunci când era difuzat concertul să mă aflu în fața unui televizor și să-l urmăresc.
Ce înseamnă pentru mine Concertul de Anul Nou? Înseamnă un mesaj de speranță în primul rând. Cu toții sperăm la începutul unui an că va fi un an mai bun decât cel care a trecut. Că va fi un an în care vom reuși să lăsăm deoparte discordia, în care vom reuși să uităm că, din păcate, există atât de multe lucruri care ne divizează și poate că în noul an, întotdeauna sperăm asta, ne vom regăsi cumva echilibrul și forța de a ne bucura împreună de lucrurile frumoase. Sunt foarte multe lucruri frumoase pe lumea asta…
Cum trebuie să privească un spectactor obișnuit un astfel de concert? Știu că mulți îl vor lua ca pe o formă de socializare, de întâlnire cu prietenii, de reînnodare a unor relații, dar cred că cei mai mulți vin special pentru concert în sine. Credeți că este o mare diferență între cele două categorii de spectatori? Îi simțiți mai prezenți pe cei din ultima categorie?
Nu aș face neapărat o distincție între categorii de spectatori. E un melanj acolo. Avem de-a face cu oameni deschiși către frumos – asta e evident, că de-aia și-au luat bilet -, cu oameni care într-adevăr vor să întâlnească alți oameni care simt, care gândesc asemănător cu ei. Cred că e puțin din toate: vin să se bucure de muzică, vin să-și întâlnească un prieten vechi. Ce prilej mai bun de a te vedea cu un prieten decât să îi dai un mesaj sau un telefon și să-i spui: „Am bilete la concertul de pe 8 ianuarie, hai să mergem!”. E foarte frumos. E puțin din toate. Și așa și trebuie să fie. Un eveniment de acest gen exact asta ar trebui să aibă ca rezultat: să aducă oamenii împreună. Pentru că asta facem noi, muzicienii: aducem oamenii împreună și îi invităm să se bucure de lucrurile pe care încercăm să le realizăm acolo pe scenă cât mai bine posibil.
Relația dvs. cu Fundația Calea Victoriei s-a consolidat în timp; conferințe, cărți, toate acestea au contribuit la creșterea unei relații frumoase, cel puțin nouă, privitorilor, așa ne apare. Dvs. cum ați descrie această relație?
Este o relație dinamică. Am făcut foarte multe lucruri frumoase împreună, îndrăznesc eu să sper că aceste lucruri le-au fost și utile celor care s-au bucurat de rezultatul conferințelor, care s-au bucurat de conținutul întâlnirilor noastre. De fapt, orice relație interumană e una dinamică, e un proces, nu e un obiect, se întâmplă în timp. Am avut perioade de o exuberanță de nestăvilit în care mă simțeam în stare să vorbesc și șase ore în fața unei audiențe – evident nu s-a întâmplat niciodată, dar n-am fost nici foarte departe -, și perioade în care simțeam nevoia să îmi acord mie însumi un răgaz de reflecție, de gândire. Pentru a avea ce să le spui unor oameni și pentru a nu bate câmpii în mod gratuit trebuie să și acumulezi. Există perioade de acumulare și există perioade de dăruire. Ce pot să spun este că niciodată nu le-am oferit celor care veneau la aceste conferințe despre muzică un produs finit. Întotdeauna îi luam cu mine într-o căutare. Încercam să deslușesc în fața lor, împreună cu ei, sensurile anumitor partituri, anumitor lucrări. A cunoaște o partitură în detaliile ei nu e sinonim întotdeauna cu a o înțelege. Și de foarte multe ori m-am pomenit pe mine însumi surprinzând sensuri noi în muzicile despre care le vorbeam oamenilor aflați în fața mea. Așa că pot spune că am și primit foarte multe de la Fundația Calea Victoriei. În orice caz, un lucru e sigur, m-au pus să gândesc în anii ăștia mult de tot.
Ce reprezintă 2018 pentru cariera dvs. dirijorală? Aveți în agendă concerte/spectacole mai speciale? Dar proiecte noi realizate în colaborare cu Fundația Calea Victoriei?
Aici lucrurile trebuie nuanțate puțin: în primul și în primul rând 2018 nu poate fi privit ca un traseu bine determinat, de fapt niciun an nu a fost așa pentru mine. E adevărat, există niște puncte culminante, niște concerte sau apariții de ordin ceva mai special, dar chiar și în cazul ăsta m-aș abține să spun că există niște jaloane precise în desfășurarea unui an. Pentru mine, cel mai important concert este cel care urmează, următorul concert pe care îl am, următoarea mea apariție în fața orchestrei, în fața publicului, este cea mai importantă din viața mea. Și o duc așa, din important în important… mă ocup numai de lucruri importante… 🙂
Bineînțeles că vrem să facem, și sper să iasă, un concert în care să îi aducem un omagiu lui Giacomo Puccini. Apoi vrem să încurajăm tineri muzicieni să se apropie de muzica clasică, de lumea orchestrei. E un plan pe care eu și Sandra îl coacem de mai multă vreme împreună cu Monica Bălășoiu, cea care este concert-maestrul orchestrei Symphactory. Ne gândim la tineri muzicieni, eventual absolvenți de Conservator, pe care să îi facem să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în domeniul ăla și, de ce nu, să îi încurajăm cumva să devină mai competitivi. Ne-ar plăcea foarte mult ca în anul ăsta care urmează să reușim cumva să ne gândim și la noile generații de muzicieni și să încercăm să îi cooptăm pe cei mai buni în Symphactory Orchestra împreună cu Fundația Calea Victoriei.
