Prezența unei Filarmonici în orice oraș confirmă existența unei vieți culturale mai mult sau mai puțin intense. În condițiile în care bugetul Ministerului Culturii din România este unul simbolic, iar instituțiile de cultură sunt gestionate din punct de vedere financiar fie de primării, fie de consiliile județene, apreciem efortul considerabil depus de Filarmonica din Oradea (care, din fericire, dispune și de o sală cu o acustică de excepție) de a-și lărgi permanent repertoriul și a colabora cu artiști consacrați români și străini. În stagiunea 2018-2019, Filarmonica și-a consolidat repertoriul romantic, dar și pe cel baroc, în paralel introducând din ce în ce mai mult compozitori ai secolului XX sau chiar tineri în plină ascensiune. Totodată pe lista invitaților s-au regăsit soliști cu care publicul orădean este deja familiarizat, dar și muzicieni români și străini din noua generație, al căror curriculum vitae este impresionant.
Concertul simfonic de închidere a stagiunii poate fi subscris temei clasice a luptei dintre bine și rău: iubitorii de muzică au îndrăznit să înfrunte codul roșu de vreme rea (avertizarea autorităților în acest sens a fost una cât se poate de realistă și conretă) și au demonstrat că armoniile muzicii de calitate pot readuce soarele și cerul senin, atât la propriu cât și la figurat. Programul propus a fost în consens cu o lună de vară, o lună în care unii au parte de emoțiile unor examene, dar și o lună de vacanță binemeritată pentru alții. Drept urmare, Uvertura la Coțofana hoață a lui G. Rossini, a readus zâmbetul pe fețele auditoriului fericit că a reușit să învingă capriciile vremii. Ne-a surprins plăcut aplombul, vivacitatea, siguranța tinerei dirijoare poloneze Marta Gardolinska, care a reușit să transmită bucurie și optimism celor din sală. Prima parte a concertului a continuat în aceeași notă de optimism și relaxare grație interpretării de excepție a flautistului Matei Ioachimescu, aflat deja la a treia colaborare cu Filarmonica orădeană. Concertul pentru piccolo și orchestră de coarde în Do major, RV 443 al lui A. Vivaldi ne-a readus în minte complexitatea și sensibilitatea acestui instrument, iar Fantezia peteme din opera Rigoletto compusă de G. Verdi-W. Popp i-a permis lui Matei Ioachimescu să-și exploateze cu succes studiile muzicale consistente: muzicianul a orchestrat această bijuterie muzicală și astfel orădenii au avut parte și de o audiție în premieră, drept pentru care efortul depus a fost răsplătit cu aplauze binemeritate, care i-au permis lui Matei Ioachimescu să încânte auditoriul cu încă două piese muzicale ale unor muzicieni de început de secol XX, scurte, dar complexe, care au necesitat exercițiu îndelungat.
Orchestra orădeană a avut posibilitatea să-și confirme cursul ascendent al evoluției din ultimii ani în partea a doua concertului, Simfonia a IV – a „Italiana” în La major, op. 90, scrisă de F. Mendelssohn-Bartholdy evidențiind sintonia cu dirijoarea Marta Gardolinska. Experiența italiană a complexului muzician este sintetizată în această simfonie, relativ scurtă, dar prin care acesta a surprins foarte bine spiritul italian, vesel, optimist, ușor coleric pe alocuri, dar și ușor nostalgic. Romantismul german se regăsește în partea a treia a simfoniei, autorul demonstrând că pofta de viață și exuberanța italiană pot face casă bună cu moderația și calmul german, ca mai apoi finalul să fie unul apoteotic, vesel și plin de nerv.
Încărcați cu energie, cât să facem față unei veri capricioase, sperăm ca în toamnă orchestra și corul Filarmonicii din Oradea să ne încarce „bateriile” cu energie pozitivă și să ne lărgească orizontul cultural, prin consolidarea și lărgirea repertoriului și a colaborărilor cu soliști și dirijori români și străini.
