Cu o dramatizare foarte aproape de așteptările mele și cu o actriță care a înțeles în profunzime spaima de singurătate a Aglajei. Căci, în spatele poveștii asta găsim: o imensă și copleșitoare spaimă de singurătate. Aglaja s-a născut să fie singură. N-a învățat-o nimeni cum să se poarte cu propria singurătate, deși în jurul ei au fost mai tot timpul oameni, mulți oameni. Sub cupola circului se adună în fiecare seară sute de oameni, numai că barierele dintre spectactori și artiști sunt de netrecut. Și acolo, în arenă, artiștii își joacă propriile singurătăți. Când se sting luminile, ei își iau dramele și tristețile în spate și merg mai departe. Unii n-apucă să iasă din arenă, alții ies târându-se, unii mor odată cu prima gură de oxigen adevărat, iar cei mai puțini ajung în alt loc, într-o altă arenă… și show-ul poate să înceapă! Cred că artiștii de circ sunt cei mai triști dintre artiști, așa mi s-au părut încă de când eram copil. E unul din motivele pentru care mie nu-mi place să merg la circ (evident că nu generalizez, după cum nici nu extrapolez propriile mele percepții, datorate unor asocieri de moment).
„Nu-mi cunosc țara decât după miros! Miroase ca mâncarea gătită de mama!” Încercați și voi să vă umpleți memoria afectivă cu toate mirosurile mâncărurilor voastre preferate, amestecați-le bine de tot, căci nu se știe când veți mai avea șansa să vă încărcați cu atâtea bunătăți… Și acum… goliți-vă mintea! Instant! Cu ce rămâneți? Cu un mare gol? În stomac? În minte? Vă treziți că aveți prea multe spații albe în memorie? Nu-i așa că deja sunteți înspăimântați? Ei, cam așa a trăit Aglaja toată viața; cu o mare, imensă, copleșitoare spaimă – că își va pierde amintirile. Pentru că doar așa își putea păstra pentru o veșnicie mama (și tatăl) cu și lângă ea. Doar așa se simțea protejată. Doar în acest mod putea trece prin propria ei viață.
Despre toate acestea este vorba în De ce fierbe copilul în mămăligă, one-woman-show-ul de la POINT. Cu Edith Alibec în prim-plan, o actriță de o versatilitate și sensibilitate rar întâlnite. Acestea combinate cu o forță interioară dau notă de fascinația pe care o degajă. Pur și simplu ți se lipesc ochii de ea. Ce e și mai interesant este că din momentul în care a câștigat atenția sălii, nu se joacă cu spectactorii, ci își face rolul în continuare, ceea ce este foarte important pentru spectacol. Ajutată de Dana Paraschiv, regizoarea spectacolului, Edith Alibec trece dintr-un moment în altul, dintr-un personaj în celălalt, dintr-o etapă a vieții în alta cu o oarecare lejeritate, n-aș spune ușurință, căci aș bagateliza ceea ce face ea pe scenă. Își schimbă hainele și stările cu aceeași viteză, trece de la atitudinea bătăioasă și puternică la cea de fragilă și răpusă de singurătate într-o secundă, iar spectatorul nu simte sub nicio formă efortul din spatele schimbării. Aș fi vrut să fie un pic mai bine gândite trecerile de la un moment la altul (pe alocuri au racturat spectacolul per ansamblu), dar în schimb universul sonor aajutat foarte mult la conturarea dramei/dramelor personajului și a accentuat până la stadiul de „insuportabil de dureros” senzația de singurătate acută și, uneori, pe cel de spaimă.
Aproape tot timpul spectacolului cineva, aceeași persoană, a râs. Mai în hohote, mai abținut, dar a râs. A deranjat câteva persoane din jurul ei, acestea neînțelegând de ce râde persoana în cauză. Ei bine, eu nu m-aș grăbit să sancționez râsul, de această dată; poate doar faptul că se auzea cam prea tare și risca să o scoată din rol pe actriță. Numai că aceasta este profesionistă și a știut să preia din energia sălii și să construiască cu și în jurul ei. Râsul persoanei în cauză spune multe, după cum și aplauzele unanime de la sfârșit spun ceva despre calitatea jocului scenic. Da, este un spectacol care te scoate din zona de confort, te provoacă să-ți regândești puțin relațiile și viața în general. Pentru că, nu-i așa: există speranță! Copilul s-a ascuns în sacul cu făină ca să vobească cu Dumnezeu!
Să mai spun că e de văzut/revăzut De ce fierbe copilul în mămăligă? Ei bine, o spun răspicat: e de văzut, vă veți câștiga pe voi în viața voastră.
De ce fierbe copilul în mămăligă – POINT
De: Aglaja Veteranyi
One Woman Show
Cu: Edith Alibec
Regia: Dana Paraschiv
Producător: Edith Alibec
