Exportații – un destin de familie și de țară

Sonia Devillers este jurnalistă la Radio France Inter, cu preocupări în domeniul economic, social, mass-media. Prima sa carte, Les exportés a apărut în 2022, la editura Flammarion, fiind tradusă în limba română de Doina Marian, sub numele de Exportații, la Editura Polirom, în anul 2023. Autoarea, născută în 1975, în Franța, face parte din prima generație a familiei sale născută în Occident, în lumea liberă, restul familiei având origini românești, mama sa, Marina, având 14 ani când au plecat cu toții din România comunistă.

Exportații este, cu predilecție, o carte de istorie factuală și socială, urmărind, simultan, destinul familiei autoarei, ai cărei bunici erau evrei, cât și cadrul în care aceștia au trăit, adică România interbelică, a perturbărilor legionare, România statului național-legionar, a rebeliunii legionare, a dictaturii militare și, în cele din urmă, a stalinismului, fiind puternic marcați de toate schimbările politice, sociale, economice până la momentul exportării, în anul 1961, anul în care conceptul imaginar de „Cortină de fier” devenea o realitate pentru trei decenii, sub forma Zidului Berlinului, limita dintre democrație și totalitarism.

Cartea, prefațată de istoricul Radu Ioanid, este structurată evenimențial în trei mari părți: viața bunicilor în timpul legionarilor și anii războiului, viața în timpul anilor stalinismului și plecarea din România, din anul 1961, autoarea oferind cititorilor detalii, spre finalul cărții, și despre adaptarea în Parisul postbelic. Volumul de față nu își propune să analizeze sisteme politice, să scuze alegeri ale înaintașilor săi, ci să evidențieze erorile istorice, dramele și crimele totalitarismelor secolului trecut, să transmită o valoare necesară, incontestabilă și pentru zilele noastre: toleranța.

Povestea lui Harry și a Gabrielei începea în anul 1933, într-un tren spre Paris, el era absolvent al Școlii Politehnice a Universității „La Sapienza”, din Italia, iar ea absolvise Conservatorul din București și Facultatea de Litere, doi tineri care nu aveau cum să intuiască numeroasele drame peste care aveau să fie nevoiți să treacă și că, la un moment dat, vor fi nevoiți să își părăsească țara tot într-un tren, tot cu destinația Paris. Primul șoc istoric avea să îi lovească în anul 1940, când România traversa una dintre cele mai dure perioade istorice: raptul teritorial, abdicarea regelui Carol II, instaurarea statului național-legionar, la 14 septembrie 1940, conducerea lui Ion Antonescu și Horia Sima, dualism care avea să se termine dramatic.

Evreii au suferit atunci o discriminare sălbatică: lipsiți de toate, alungați de pretutindeni. Dată afară de la liceu unde preda limba franceză, Gabriela nu a mai câștigat niciun ban. A învățat să coasă, dând apoi lecții de cusut pentru a supraviețui și, fără îndoială, pentru a nu se prăbuși […] Cât despre Harry, el a reușit să își păstreze postul la fabrica Gallia. A beneficiat, probabil, de statutul de salariat indispensabil vieții economice a țării. Împreună cu soția și soacra lui, Roza, au trăit toți trei din acest salariu providențial, în timp ce nenumărați evrei au fost aruncați în sărăcie.

Același statut avea să îl salveze pe Harry și din fatidicele zile ale Rebeliunii legionare, atunci când numeroși evrei au sfârșit în cele mai îngrozitoare și inumane moduri, în numele unui antisemitism infiltrat până în cele mai adânci fibre ale ființei umane. O pată peste istoria noastră recentă scrisă, rescrisă și ascunsă. La finalul războiului, cei doi bunici ai Soniei Devillers, profund marcați de apăsarea originii lor etnice și vieții în care au fost aruncați, aveau să îmbrățișeze noul regim politic, sub o nouă identitate. Lăsând în urmă numele de Greenberg, Harry și Gabriela, deveniți Deleanu, un nume emblematic pentru literatura și imaginarul românesc, vor adera la comunism, sperând într-o salvare socială.

Comuniștii promiteau o societate egalitară, fără deosebire de rasă, clasă, religie, fără nicio discriminare. Tovarăși, numai tovarăși și tovarășe împreună. Triumful „rasei umane”. Bunicii mei au crezut cu toată puterea în această idee. Intrarea în Partid era șansa lor de a-și reinventa o poveste. Până într-acolo încât și-au căutat numele într-o ficțiune. Știu astăzi că această ficțiune nu a durat decât câțiva ani, până când realitatea a înghițit-o. Realitatea de a fi evreu în România. Căci ce altă țară și-a vândut evreii pe porci?

Odată cu sfârșitul războiului și victoria Coaliției Națiunilor Unite, România avea să intre în sfera de influență sovietică, devenind parte a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER, 1949) și a Tratatului de la Varșovia (1955), ceea ce a dus la o stalinizare accentuată și susținută. Pe acest fond, intrați în partid, Harry avea să devină șeful oficiului de brevete și invenții, ocupând și funcția de responsabil cu toate industriile capitalei și cele din regiune, în timp de Gabriela a devenit directoarea Orchestrei Simfonice a Cinematografiei; părea că trecuse coșmarul și viața o lua de la capăt. Autoarea subliniază faptul că la baza acestor alegeri au stat fobiile față de ceea ce se întâmplase în anii precedenți, ajungând chiar la paroxism, amintindu-și din povestiri, că bunica sa se topise de plâns, mai să leșine pe trotuar când a aflat că a murit Stalin, deoarece Stalin rămânea în ochii ei eliberatorul de sub jugul nazist, un bastion de nezdruncinat în fața extremei drepte naționaliste și antisemite. Traumele istorice au condus la orbire politică, la alegerea unui alt rău, care avea să îi conducă la dezrădăcinare.

Dizgrația nu întârzia să apară, Gabriela Deleanu, la 50 de ani, într-o ședință organizată de partid, a fost exclusă și marginalizată, ajungând, din nou, la marginea lumii ei. Trecutul o prindea din urmă, mai repede decât ar fi crezut. Înscenându-li-se motive de excludere, Harry și Gabriela aveau să fie izolați, din nou, de un regim în care crezuseră orbește. Începea periplul obținerii expatrierii, transformat într-o tranzacție: oameni vânduți pentru porci de rasă, vite, găini și dolari; moment în care se conturează rolul lui Henry Jacober, negociatorul eliberării evreilor în schimbul unor bunuri considerate de mare valoare de regimul de la București. Astfel, se reliefează insignifianța ființei umane în fața totalitarismului.

Aș spune că bunicii mei și mulți alții au fost transformați, fără să știe, în verigi ale unui lanț alimentar împotriva naturii. Un lanț alimentar împotriva naturii. Un lanț alimentar în care o ființă umană ar ocupa un loc superior față de cal, dar inferior față de porc. Porcul, prădătorul suprem.

După numeroase umilințe, familia Deleanu părăsea România în anul 1961, îmbrățișând statutul de apatrizi. Fiind răscumpărați, Harry, Gabriela, Lena, Marina și bunica Roza, părăseau România plecând spre Paris, acolo unde aveau să își trăiască viețile întrerupte de istorie. Autoarea aduce la suprafață și reamintește despre una dintre cele mai teribile scene din istoria veacului trecut a regimului comunist din România: vânzarea evreilor în schimbul porcilor din rasa Landrace, berbecilor din rasa Suffolk, taurilor din rasa Abardeen Angus, ș.a.m.d. Bunicii Soniei nu au apucat să stea față în față cu aceste înscrisuri, în care se regăseau și numele lor. Aveau să moară într-o casă modestă, la marginea Parisului.

Exportații este un document istoric, necesar a fi citit și înțeles. E o mărturie despre vieți trăite sub abuzurile totalitarismelor, despre ceea ce a însemnat secolul trecut, despre asumarea responsabilității istorice și vinovăției de către state amnezice. În ultimul rând, este o lectură, care îndeamnă la învățarea lecției toleranței, necesară în orice stadiu al umanității.

La sfârșitul războiului, România mai avea doar 350 000 de cetățeni de origine evreiască. Noul regim s-a grăbit să le ascundă povestea. A îngropat istoria morților, cum a îngropat-o și pe cea a celor rămași în viață. Patru decenii mai târziu, când Nicolae Ceaușescu a fost dat jos de la putere, în 1989, în țară erau mai puțin de 10 000 de evrei. Dispăruseră fizic. România era într-adevăr o țară fără evrei.

Exportații de Sonia Devillers