La Editura Tracus Arte a apărut volumul Doamnele domnului Caragiale, de Gelu Negrea.
Pompiliu Constantinescu o azvârle fără reţineri pe Zița în globalul tip al cochetei şi adulterinei, în devălmăşie cu Didina Mazu, Miţa Baston, Veta Titircă şi Zoe Trahanache, asigurându-ne ferm: „În comediile lui Ion Luca Caragiale nu există nici o ingenuă”. Punct de vedere însuşit – explicit sau implicit – de larga majoritate a comentatorilor comediilor lui Ion Luca şi de cvasi-unanimitatea regizorilor care le-au pus în scenă.
Privită însă cu ochiul liber de prejudecăţi, Ziţa – cu toate că a traversat infernul marital – exact asta este: o ingenuă. Ea se lasă „dezvorţată” de Dumitrache nu din fiţe de gâsculiţă alintată, ci fiindcă traiul cu pastramagiul violent şi alcoolic devenise un iad. În pofida acestei experienţe nefericite, ea rămâne, sufleteşte, o romantică, o candidă, o ingenuă. Deși cunoscuse instituţia căsătoriei, Ziţa întâlneşte abia prin Rică dragostea. Faptul că îl convoacă la domiciliu după doar un sumar schimb de mesaje o validează nesmintit în ipostaza de ingenuă. O cochetă ar fi prelungit strategic aşteptarea momentului unui rendez-vous în doi – Mirandolina temporizează întotdeauna cu perfidie inebranlabilă; Julieta, în schimb, acceptă instant contactul în intimitate cu Romeo, arzând etapa tatonărilor de rutină.
Din punct de vedere sentimental, Ziţa este virgină, comportamentul său erotic frust aşezând-o alături de eroina lui Shakespeare, nu de a lui Goldoni.
De același autor:
Anti-Caragiale (eseu critic), Editura Cartea Românească, 2001 (ediţia I), 2002 (ediţia a II-a); Editura Academiei Române, 2012 (ediţia a III-a, revizuită şi completată); Mitică de I.L. Caragiale (antologie bilingvă româno-franceză, studiu introductiv), Editura Cartea Românească, 2002; Cine eşti dumneata, domnule Moromete? (critică literară), Editura Muzeul Naţional al Literaturii Române, 2003; Dicţionar subiectiv al personajelor lui I.L. Caragiale [A-Z], vol. I, Editura Cartea Românească, 2004 (ediţia I), 2005 (ediţia a II-a); Codul lui Alexandru (roman), Editura Cartea Românească, 2007; Dicţionar subiectiv al personajelor lui I.L. Caragiale [A-Z], ediţie definitivă, Editura Cartea Românească, 2009; Secretul lui Don Juan / 1001 aforisme, Editura Palimpsest, 2010; Caragiale. Marele paradox (istorie literară), Editura Cartea Românească, 2012; Best of I.L. Caragiale, antologie și prefață, Editura Academiei Române, 2015; Voluptatea fricii (eseuri), Editura Academiei Române, 2017.
Distincții:
– Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române, 2009;
– Trei nominalizări la Premiul Uniunii Scriitorilor (2001, 2004 și 2009);
– Premiul pentru critică şi istorie literară al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 2009;
– Premiul pentru critică, istorie literară, eseu al Filialei Bucureşti a Uniunii Scriitorilor din România, 2012;
– Premiul pentru eseu al revistei Tomis, 2001;
– Premiul pentru critică literară la Festivalul internaţional de literatură „Mihai Eminescu”, 2003;
– Premiul pentru eseu al revistei Luceafărul de dimineață, 2012;
– Premiul pentru proză al revistei Caligraf, 2007;
– Diploma de excelenţă a Târgului internaţional de carte, Chişinău, 2009
