Din zbuciumul captivității. De la 3 noiembrie 1916 până la 30 iunie 1918 - Maior Gheorghe Caracaș

Cu rușine și surprindere, în același timp, recunosc că acesta este primul volum de memorii de război al unui combatant român pe frontul de vest din timpul Primului Război Mondial, pe care îl citesc. Este foarte adevărat, în ultimii ani am citit prea puține jurnale, memorii și alte scrieri din această categorie, cu atât mai puțin volume de memorii de război. Volumul, apărut în colecția „Istorie cu blazon” a editurii Corint, coordonată de către Filip-Lucian Iorga, se constituie și într-un act de reparație morală față de autorul acestor memorii: maiorul Gheorghe Caracaș, cel care a căzut prizonier la nemți și care alege să facă față noii situații scriindu-și memoriile. Nu pentru a fi citite de către ceilalți, ci mai mult pentru a reuși să supraviețuiască ororilor lagărelor de prizonieri prin care a trecut.

Memoriile nu au pretenția de a fi de o calitate estetică nemaiîntâlnită, dar sunt scrise onest, fără înflorituri, cu grijă pentru detalii și, mai ales, cu grija de a nu uita numele niciunui prieten al românilor sau al niciunui erou român din acele vremuri mai mult decât tulburi. Regăsim în paginile acestor memorii un om de o calitate morală și intelectuală aproape pe cale de dispariție astăzi, un adevărat patriot, care ar face orice, inclusiv să-și dea viața, pentru patria sa și pentru Regele și Regina țării. Maiorul Gheorghe Caracaș este întruchiparea patriotismului, o valoare pe cale de dispariție astăzi la români. Citind capitolele cu încercările sale de evadare nereușite și cu întâmplările din lagăre m-am gândit ce-ar face astăzi tinerii noștri compatrioți, cei care nu au făcut nici măcar stagiul militar (obligatoriu pe vremuri) și nici nu mai înțeleg de ce trebuie să-ți dai viața pentru patrie.

„Din zbuciumul captivității. De la 3 noiembrie 1916 până la 30 iunie 1918” este un periplu prin lagărele de prizonieri ruși, francezi și români capturați de nemți în Primul Război Mondial; aflăm că francezii o duc cel mai bine, rușii erau demoralizați de veștile primite de acasă (acolo unde schimbarea regimului politic nu era una pe placul ofițerilor ruși pro monarhie), iar românii se văd nevoiți să rabde de foame. În lipsa hranei, fac ceea ce știu cel mai bine: își cultivă spiritul! Și învață limbi străine; fiind știutori de limba franceză, învață germana, rusa și engleza. Camaraderia și compasiunea nu-i părăsesc niciodată, la fel și grija pentru curățenie (inclusiv cea morală). Detaliile legate de modul cum se ajutau ofițerii între ei, de rolul Crucii Roșii în salvarea și ajutorarea prizonierilor, felul cum erau sancționate abaterile disciplinare în interiorul lagărului etc. fac ca acest volum să fie citit pe nerăsuflate.

„Primele adieri ale primăverii ne descrețiră frunțile. Realipirea Basarabiei la Patria-mumă fu semnalul întrezăririi unei realizări a idealului nostru. Rușii, care după pacea de la Brest-Litovsk nădăjduiau o schimbare în bine, aveau o crudă decepție.

Nemții intraseră în adâncul Rusiei și jefuiau în mod sistematic bunurile țării. Zilnic treceau chiar prin fața fortului nostru sute de trenuri încărcate cu cereale, vite, lemne și alte bogății.

Sărmanii ruși priveau cu lacrimi în ochi comorile smulse fără milă din trupul țării lor. Erau tratați, totuși, cu aceeași asprime ca și în trecut, nicio schimbare, nicio ușurare a sorții lor de până atunci. Dar cui se puteau plânge? Cui puteau arăta oare păsurile lor? Sufereau, sărmanii, fără nicio nădejde.”

2016 este anul Centenarului Primului Război Mondial, drept pentru care se desfășoară multe evenimente culturale dedicate anului când România a intrat în război, printre care se numără și publicarea volumelor de memorii, istorie a evenimentului și cele de analiză a cauzelor și urmărilor. Ce nu trebuie uitat este că acest război s-a încheiat pentru români cu Marea Unire! Mi-aduc aminte că, într-o vizită la Mausoleul de la Mărășești, acum mai bine de 10 ani, ghidul de acolo ne spunea că măcar eroii acestui război n-au murit degeaba! Te cutremuri când auzi astfel de vorbe, dar chiar așa e: fără devotamentul acestor bravi soldați, fără patriotismul lor, România Mare n-ar fi devenit posibilă în fapt. De aceea cred că eforturile de recuperare a tot ceea ce ține de istoria Primului Război Mondial sunt eforturile de recuperare a românismului.

Editura: Corint