Cărțile pentru copii sunt fascinante (și) pentru adulții care vor să dea în mintea copiilor (în sensul bun al cuvântului). Părinții care vor să găsească o cale directă de comunicare cu cei mici au nevoie de povești – acolo, în miezul acțiunii se întâlnesc și fac corp comun, învață să se înțeleagă unii pe ceilalți și, deloc de neglijat, ajung să vorbească aceiași limbă. Fac parte dintre adulții cărora nu le este niciodată foarte ușor să vorbească cu copiii de vârste mici, îmi găsesc adesea cu greu explicațiile adecvate nivelului lor de înțelegere și care să mai cadă și pe interesele lor. Mă trezesc deseori că vorbesc scolastic, dau definiții ca scoase din dicționar și aproape că mă gratulez singură când îmi ies niște exemple demne de cursurile academice, deci departe de orice șansă de a capta atenția copiilor.
Ce trebuie să aibă o poveste bine scrisă? Bătălia dintre bine și rău, clasica opoziție dintre cele atitudini nu face altceva decât să ne (re)confirme că avem nevoie de repere valorice, să facem diferența dintre bine și rău, să reușim să ne apreciem corect faptele și intențiile și, mai ales, să reușim să colaborăm unii cu ceilalți, să formăm comunități de idei. Din bătălie se ridică personajele, fără de care povestea n-are farmec. Ele capătă forță trecând de la un moment la altul, adună calități din interacțiunea cu ceilalți și intră în memoria generațiilor de cititori prin ceea ce fac. Astăzi, mai mult ca niciodată, literatura pentru copii se îmbogățește de la o generație la alta cu serii întregi de cărți care au în centrul lor un personaj. Dacă pe vremuri aveam Pippi Șosețica și poveștile ei savuroase, astăzi avem câteva zeci de serii de cărți construite după același tipar și, totuși, fascinante. E o provocare să fii scriitor de cărți pentru copii, fie și pentru că întotdeauna trebuie să fii pregătit să mai scrii o serie de aventuri cu același personaj central. Ursula Moray Williams se numără printre cei care au reușit să scoată asul din mânecă cu fiecare aventură a lui Gobbolino, pisoiul atât de simpatic și de aventuros, chiar dacă seria în sine nu e atât de mare ca altele consacrate.
Cărțile pentru copii au de multe personaje centrale diverse animale, imaginare sau reale. Câini, pisici, țestoase, pești și câte altele, toate devin, rând pe rând, personaje, în funcție de preferințele autorului și/sau ale copiilor care le-au cerut povești. Gobbolino nu face excepție, căci pisoiul a apărut odată cu primul copil al scriitoarei; așa se explică și delicatețea lui și nevoia de a răzbate tot timpul, de a ieși la liman din orice impas. Gobbolino și căluțul de lemn este o poveste aparte, mai ales că are și lilieci și vrăjitoare! Chiar dacă bătălia dintre bine și rău nu este anunțată de la bun început – la un moment dat eram cât pe ce să declar povestea ca fiind ratată -, cartea nu poate fi lăsată din mână! Gobbolino și prietenul lui – căluțul de lemn (care aduce tare mult aminte de Pinocchio – pleacă spre muntele cel mai înalt ca să o recupereze pe sora lui, Funingica (captiva vrăjitoarei, bineînțeles). Biserica e salvată este capitolul care schimbă decisiv soarta celor doi prieteni, dar și a poveștii, căci din punctul acela totul începe să aibă sens. Apariția preotului, a localnicilor, dar și a liliecilor care au luat în stăpânire locașul de cult, nu fac altceva decât să aducă la viață o lume intrată de mult în amorțire. Astăzi, nimic din ce e descris de Ursula Moray Williams nu pare să țină de firesc, ci doar de vremuri apuse; biserica a devenit pentru mulți dintre noi muzeu sau loc de pelerinaj, deci nu mai este de multă vreme epicentrul unei lumi care se organiza în jurul ei, iar preotul este un om oarecare, nicidecum unul din stâlpii comunității, cum era până nu de mult. În fapt, lucrurile s-ar putea să stea astfel și astăzi prin unele locuri, dar expunerea mediatică lipsește cu desăvârșire, așa că tindem să spunem că sunt lumi pe cale de dispariție.
„În paginile ei găsiră multe vrăji cu totul și cu totul îngrozitoare. Era una care putea face inima rece ca gheața pentru tot restul vieții. Alta făcea ca vârfurile degetelor să vopsească fiecare obiect pe care îl atingeau într-o nuanță oribilă de verde, iar o a treia putea face o persoană să plângă fără încetare, până când o a patra vrajă o făcea să râdă din nou fără oprire, până când murea de epuizare.
Mai era o vrajă care provoca cele mai înspăimântătoare vise și una care îți făcea vocea să croncăne ca un corb, ori alta care îți ridica părul măciucă, și așa rămânea până la desfacerea vrăjii. Era și o vrajă care făcea să se dubleze numărul de degete la zece, la fiecare mână, iar alta răsucea picioarele și le întorcea în așa fel încât persoana nu se putea deplasa decât învârtindu-se în cercuri amețitoare.
Gobbolino și căluțul de lemn fură atât de șocați, dar și de fascinați de aceste farmece răutăcioase și îngrozitoare, încât se treziră că nu mai pot lăsa cartea din mână și o citiră până la capăt. Acum chiar credeau că vrăjitoarea are puterea de a vrăji muntele astfel încât să nu poată scăpa nimeni de acolo și, nu după mult timp, ajunseră la pagina care descria cum se face această vrajă. Vrăjitoarea o știuse pesemne pe de rost.” (pp. 144 – 145)
În altă ordine de idei, lupta dintre bine și rău, așa cum e ea construită de Ursula Moray Williams, este pe cât de clasică, pe atât de atractivă. Vrăjitoarea e vrăjitoare până la capăt, căluțul de lemn suferă pierderi trecând prin suita de aventuri, iar Gobbolino învață să se cunoască. Propoziții scurte, care pot fi înțelese de copiii care învață să citească singuri, limbaj nonviolent (Dașa Suciu a ținut cont de acest aspect când a tradus!) și ilustrații sugestive (multe din desene aduc aminte de pictura naivă). Iată câteva argumente pentru care să cumpărați Noi aventuri cu Gobbolino și căluţul de lemn și să o faceți cadou copiilor pe care-i cunoașteți. Vor câștiga prieteni pe viață și vor învăța că binele învinge întotdeauna, orice ar fi! Cu alte cuvinte, vor privi cu optimism înspre viitor!
Noi aventuri cu Gobbolino și căluţul de lemn de Ursula Moray Williams
Ilustrațiile: Catherine Rayner
Traducerea: Daşa Suciu
Editura: Paralela 45
Colecția: Cercul de lectură și scriere creativă
Anul apariției: 2021
Nr. de pagini: 232
ISBN: 978-973-47-3388-0
2 comentarii
Frumoasa recomandare, multumesc mult pentru informatie!
Mulțumim pentru că ne citiți! O să mai avem săptămâna aceasta recomandări de cărți pentru copii, sperăm să mai găsiți câte ceva care să vă trezească interesul!