Despre burnout – „Burnout. Cum să spargi cercul vicios al stresului” de Emily Nagoski și Amelia Nagoski

Emily și Amelia Nagoski sunt două surori zâmbărețe care au scris o carte despre Burnout, pe care o recomandă Brené Brown, o altă tipă zâmbăreață, această lucrare a fost publicată de către Editura Litera pentru raftul de dezvoltare personală. Cam așa ar suna un stereotip. Tipele sunt într-adevăr zâmbărețe, dar subiectul burnout este unul major ca frecvență și ca impact, atât pentru sistemul medical, cât și pentru cel economic. Sindromul burnout este inclus la categoria fenomen ocupațional de către WHO în cea de-a unsprezecea ediție revizuită a International Classification of Diseases. Urmărind doar statistica din ultimii ani pentru acest fenomen, începi să-i înțelegi importanța. În unele cazuri poate prezenta chiar un pericol social, vezi burnout-ul oamenilor din sistemul medical în perioada de vârf a pandemiei de Covid. Bineînțeles și cu siguranță, există cărți serioase despre sindromul de ardere, doar că ele nu pot fi citite atunci când te afli în această stare de epuizare fizică, mentală și emoțională, din simplu motiv că cititorul nu are resurse elementare. Oamenii cu burnout se uită la seriale tâmpite, citesc cărți bulevardiere și fac orice doar să nu își cheltuie ultimele picături din energia pe care o mai au. Deci, această carte e scrisă exact cum trebuie.

De la bun început autoarele trasează scopul și își evidențiază publicul țintă, definesc termenii și deconspiră structura lucrării. Nu se operează cu termeni științifici decât dacă situația o cere.

Structura lucrării este simplă. Prima parte este despre Ce-i cu tine. Trei resurse interne care trebuie să le avem cu noi pe tot parcursul călătoriei consumatoare de nervi, așa ca Luke Skywalker prin nu-știu-ce peșteră. Apoi trebuie să ne cunoaștem adevăratul inamic, asemeni lui Katniss Everdeen. Iar a treia parte este: Aplică ceara, șterge ceara, extrasă din Karate kid, care se referă la sistemele personale de protecție.

Acest fel asociativ de a povesti lucrurile asigură asimilarea materialului de către cel ce îl parcurge. Paralelismele făcute cu situațiile din traseul personal de viață îți dau senzația reconfortantă că autoarele știu despre ce vorbesc, iar stilul distractiv de expunere te trimite cu gândul la o cafea cu o prietenă cu care poți împărtăși o situație și dezlega ceva ce te frământă.

Totuși, să nu facem abstracție de faptul că Emily Nagoski este cercetător științific, ea va folosi psihologia pozitivă, neuroștiințele afectelor, psihologia, teoria jocului pentru a putea explica anumite lucruri. La sfârșitul fiecărui capitol va veni cu recomandări scurt pe doi, sfaturi practice, iar pe alocuri cu exerciții de evaluare, toate acestea servite într-o cheie feministă, cu umor și exact atât cât să nu te simți într-un training la job. Pentru că oamenii înțeleg mai bine datele atunci când le sunt comunicate narativ, Emily și Amelia Nagoski au folosit arhivele Disney cu tot felul de prințese, pentru a explica unde este, de fapt, problema. Această lectură utilă și amuzantă sfârșește cu concluzii de bun simț, mulțumiri și atenție: de la pagina 319 până la 375 cu Note și Referințe de sursă! Total neașteptat pentru mine.

…

<<Toate eroinele Disney au un cântec în care explică ce le lipsește în viață. Moana simte chemarea oceanului. Tiana este „aproape de visul ei“, economisind bani pentru a-și deschide propriul restaurant. Belle vrea „aventură, undeva în lumea largă“. Tradiția merge până la Albă-ca-Zăpada, care cântă: „Prințul meu va veni într-o zi“. Poți trasa progresul femeilor după lucrurile despre care cântă eroinele din filmele Disney.

Deși subiectele cântecelor se schimbă, există o constantă: eroina simte o anumită chemare. Dar, așa cum cele mai multe dintre noi nu începem să cântăm din senin (deşi unele o fac – vezi Amelia), la fel, cele mai multe nu ducem o viață de eroină, plină de aventuri extraordinare. Nu suntem alese de ocean să-l găsim pe semizeul Maui, să-i înapoiem inima lui Te Fiti și să salvăm lumea. Sincer, multe din noi nici nu cred că şi-ar dori asta, dacă ar avea de ales. Avem multe lucruri de care trebuie să ne ocupăm. Avem slujbe și școală. Avem copii de hrănit, o cadă de curățat, e-mail-uri de rezolvat, ca să nu mai spunem de cărți de citit și filme ce așteaptă să fie vizionate.

Însă, ca toate eroinele, ,înflorim“ atunci când răspundem chemării lansate de ceva mai presus de noi, când drumul până la muncă, rufele, strânsul după câine și veşnica replică: „Nu te uiți la televizor până nu termini tema!” au un sens mai profund decât rutina zilnică.

În ultimii 30 de ani, știința a stabilit că sensul în viată este la fel de benefic pentru noi precum legumele verzi, activitatea fizică și somnul.>>

Burnout. Cum să spargi cercul vicios al stresului de Emily Nagoski și Amelia Nagoski