«Cu lista lui de cărți iritante menite să erodeze controlul Partidului asupra informațiilor, Bao Pu părea să ducă aceeași luptă, deși loviturile lui veneau din altă direcție. Însă Bao Pu consideră că diferența dintre el și tatăl lui poate fi rezumată de un cuvântu crucial: „speranță”. Bătrânul revoluționar încă mai crede că poate schimba China, în vreme ce fiul lui spune că și-a pierdut orice speranță că reformele politice pot avea loc în cadrul sistemului actual.»
(Louisa Lim, Repulica Populară a Amneziei. Tiananmen, 1989, Editura Polirom, 2016)
