„După ce a murit tata, noi doi am început să mergem împreună la film destul de des. Era unul dintre lucrurile pe care îmi plăcea cel mai mult să îl fac împreună cu tine și așteptam ieșirea toată săptămâna. Îmi plăcea să stăm împreună pe întuneric, să mâncăm floricele din aceeași pungă și să așteptăm să înceapă filmul. Îmi amintea de momentele în care luam cina cu tata la o pizzerie aflată exact în colțul Sixty-Seventh Street, pe care locuiam. Nu pot să spun îmi era foame, dar era o ocazie să petrecem puțin timp împreună. Chiar și în prezent, când simt miros de pizza, îmi vine în minte imaginea noastră stând la o masă acoperită cu mușama și discutând despre ceea ce făcusem la școală, în ziua respectivă, sau despre orice alt subiect care mi-ar fi putut trece prin minte.”
(Anderson Cooper, Gloria Vanderbilt, Curcubeul apare și dispare: o mamă și fiul său despre viață, dragoste și pierderi, Publica, 2017)
