„A doua zi de dimineață, sumbrul scenariu luă o nouă turnură. Eram într-un magazin din Sloane Square. Mi-am ridicat ochii de la cumpărăturile mele și am văzut – multiplicat pe șiruri întregi de ecrane de televizor, de toate felurile și mărimile – chipul familiar al surorii lui Janice, roșu de lacrimi și isterie. Camera lărgi cadrul, ca să o prindă și pe cea care o intervieva, o chinezoaică pe niște tocuri amețitoare, și mi-am dat seama că se află în pragul unui bloc de apartamente din Covent Garden. Trebuia să ajung acasă. Am lăsat totul baltă și am fugit jos, patru etaje pe scările rulante și, apoi pe King`s Road. Rămăsesem fără suflu când, ajuns acasă, am dat drumul la televizor și m-am prăbușit pe un scaun în fața lui. Cam știam ce urma să aud.”
(Vesna Goldsworthy, Marele Gorsky, Humanitas Fiction, 2017)
