„Secolul al XIII-lea ajunge să fundeze o concepție a frumosului pe baze hilemorfice, făcând să conveargă în această viziune teoriile frumosului fizic și metafizic, elaborate de esteticile proporției și luminii. Dar pentru a înțelege elementul de evoluție reprezentat de aceste concluzii, trebuie să avem în vedere un alt aspect al sensibilității estetice medievale, poate cel mai tipic, cel care caracterizează cel mai bine epoca, dând imaginea acelor procese mentale pe care le considerăm «medievale» prin excelență: este vorba despre viziunea simbolico-alegorică asupra universului.”
(Scrieri despre gândirea medievală / Umberto Eco / Traducere de Cezar Radu, Corina-Gabriela Bădeliță, Ștefania Mincu, Cornel Mihai Ionescu, Dragoș Cojocaru / Editura Polirom 2016)
