Citisem Acasă. O istorie a vieții private (am și scris despre carte, pentru Suplimentul de Cultură), știam cum scrie Bill Bryson, dar în același timp știam că o carte pentru copii are alte cerințe, se scrie folosind cu totul alte ingrediente. Spirit enciclopedist, era de așteptat să scrie el însuși o (nouă) enciclopedie, dar nu una pentru copii. Să atragi copiii în mrejele studiului istoriei omenirii este o provocare, cu atât mai mult, cu cât astăzi ei preferă informațiile trunchiate sau disparate (și uneori chiar eronate, pentru că nu stă nimeni să verifice veridicitatea celor găsite pe siteuri) în dauna unei lecturi asumate, profunde, care să contribuie la fundamentarea unei culturi generale solide. Tik tok-ul le absoarbe toate atenția, iar celelalte rețele de comunicare pun accentul aproape exclusiv pe imagine, în dauna unui text lămuritor adiacent și necesar pentru înțelegerea relațiilor cauză-efect, ori istoria umanității asta este, un lung șir de relații cauzale.
credit foto Anca Purcari
Când am primit propunerea celor de la Editura Polirom să fac un atelier Polirom Junior pornind de la Despre toate, chiar că pe scurt, am răspuns da aproape instantaneu. Nu sunt nici pe departe la prima întâlnire cu puștii de 10-11 ani și nici nu mă gândesc (încă) să renunț să mai am întâlniri cu copii de vârste mici. Chiar dacă nu mă văd în situația de a lucra cu ei constant și câteva oe pe zi, revin la ei când și când, din varii motive (nu le enumăr aici). Ce nu știam atunci când am spus da era faptul că o să ies de la acest atelier cu atât de multă adrenalină, încât aș fi putut alerga maratonul fără prea mari dificultăți. O clasa de a V-a cu omogenă din toate punctele de vedere, cu copii cu care s-a lucrat constant și în toate direcțiile – aveau structuri de gândire bine articulate, vocabular foarte dezvoltat pentru vârsta lor, capacitate de analiză, ba chiar și de sinteză, reușeau să facă asocierile de idei uneori înainte de a-mi termina frazele. Riscul când o asemenea grupă de copii este să te lași furat de val, de aceea mi-au pus la treabă (auto)controlul și viteza de reacție, dar nici concentrarea și capacitatea de sinteză nu mi-au fost iertate. O plăcere să mă confrunt cu convingerile lor, să le structurez unele argumente, pe care reușiseră să le construiască, dar nu și să le aducă în formă finală. O clasă de elevi care m-a făcut să mă întreb, pentru a nu știu câta oară, unde se pierd copiii aceștia pe drum, din moment ce la liceu sau facultate sunt deja resemnați, blazați, rutinați și fără pic de dorință de a mai învăța ceva. (Nu generalizez, să ne înțelegem, am și un răspuns personal la întrebare, dar nu e rostul enunțării aici.)
Am început discuția cu ei pornind de la cele patru întrebări de pe ultima copertă a cărții, dar nu înainte de a stabili ce înseamnă o enciclopedie și dacă cartea lui Bryson poate să se încadreze în această categorie. Chiar dacă n-au ales din prima răspunsul corect la întrebarea care din cele patru întrebări are cea mai puțină legătură cu termenul univers, discuția a curs după aceea de la sine, cu foarte multe momente în care răspunsurile veneau din toate părțile. Chiar m-am simțit ca o țintă ușoară în câteva momente aveam senzația că mă văd ca pe cineva în care trebuie să tragă, metaforic vorbind, cu informații, să mă doboare sub asediul acestora. N-am văzut la datorie, dar nici mult nu mai aveam, drept urmare la final au fost câțiva care au venit la mine să-mi mai povestească câte ceva, le câștigasem încrederea, trecusem testul!
Revenind la Despre toate, chiar că pe scurt, am rămas surprinsă nu de faptul că o citiseră, toți, fără nicio excepție, ci că aveau preferințe, opțiuni personale. Unora le-au plăcut mai mult noțiunile de chimie, altora cele de fizică, dar preferatele în top au fost cele despre dinozauri și cele despre oamenii de știință. Așa am descoperit că se uită la filme, unii văzuseră Oppenheimer, ceea ce m-a ajutat să stabilim de comun acord de ce numele lui nu poate figura într-o enciclopedie pentru copii (pentru că descoperirea lui a dus la pierderea de vieți omenești), dar și să fac legătura cu Einstein, Newton și încă alte câteva nume de oameni de știință. N-am neglijat matematica, mi l-au pomenit pe Pitagora, ca să știți. Fiind vorba despre o enciclopedie a universului, am sfârșit prin a concluziona că nu e neapărat o enciclopedie a universului, cât a omului, care este centrul universului, pentru că toate informațiile prezentate de Bill Bryson duc sau au în centrul lor pe om. La final erau pe deplin convinși că cel mai important în tot universul este omul, pentru că fără el. nimic nu-și mai are rostul, chiar dacă unii copii aveau curiozități despre ce alte lumi mai există, dacă putem vorbi despre mai multe universuri sau dacă mai există și alte entități umane.
Finalul a fost despre carte ca produs cultural. Cum trebuie să arate o carte pentru copii, de ce nu trebuie să lipsească ilustrațiile dintr-o carte pentru copii și cine le face, în ce tehnică trebuie să fie realizate desenele etc. Așa am redescoperit prima pagină a cărții, acolo unde sub numele autorului figurează nu mai puțin de patru nume de ilustratori, ceea ce ne arată că volumul a fost conceput de o echipă întreagă de realizatori. Treabă serioasă să scrii pentru copii, după cum se vede! Lor le-au plăcut ilustrațiile, unele li s-au părut cu adevărat reprezentative pentru informația pe care o puneau în evidență, ceea ce cred că l-ar face pe Bryson să zâmbească.
Mulțumesc dnei Anca Purcari, profesoara lor de educație socială, pentru disponibilitate și implicare și pentru că mi-a dat pe mână unii dintre cei mai fascinanți copii cu care am lucrat în ultimul timp. Cum spuneam la început, am plecat de la ei cu senzația că aș putea alerga maratonul, ceea ce, credeți-mă, după o zi de muncă chiar nu e puțin lucru.
Nu în ultimul rând, mulțumesc Școlii Gimnaziale Nr. 279 pentru deschidere și disponibilitate și pentru felul cum au înțeles să facă educație copiilor. Fericiți părinții acestora, norocoasă comunitatea din care face parte școala.
Despre toate, chiar că pe scurt o puteți cumpăra de aici.
