Cei 110 ani de la naşterea poetului suprarealist Constantin Nisipeanu au fost marcaţi la Craiova, printre altele, de editarea unei antologii îngrijite de către Petrişor Militaru, care realizează şi dosarul critic şi scrie şi prefaţa. În timpul vieţii (a murit la 5 mai 1999, la 92 de ani) i-a apărut o singură antologie, „Stăpâna viselor”, prefaţată de Miron Radu Paraschivescu, în anul 1968.
Evident mai puţin cunoscut decât alţi suprarealişti, C-tin Nisipeanu a debutat susţinut de Felix Aderca în „Bilete de papagal”, revista lui Arghezi, în anul 1928. În anul următor, aflăm din prefaţă, fondează la Craiova revista „Radical”, unde vor colabora Geo Bogza, Ionathan X.Uranus, Camil Petrescu şi, atenţie, va debuta Eugen Ionescu.
În programul la primul număr este scris: „O revistă fără program e ca o vacă fără macaz sau ca un drum căruia i-ai retezat capătul cu foarfeca, lăsând calea bearcă”…
„Prieten bun cu Saşa Pană şi Ilarie Voronca, Nisipeanu era un apropiat al grupării de la „Unu”, iar exegeţii l-au situat în zona de tranziţie de la suprarealismul de început, mai mimetic în felul său, spre suprarealismul matur reprezentat de Grupul Infra-Noir de la Bucureşti, din care făceau parte Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, Virgil Teodorescu şi Trost.”
A avut paisprezece volume de versuri publicate, opt dintre ele după publicarea acelei prime antologii. Aşadar, bine venit efortul lui Petrişor Militaru, convertit în peste 500 de pagini, cât are „Opera…”, apărute în Colecţia „Avangardă şi Transdisciplinaritate”.
Primul volum, „Cartea cu grimase” (1933), se încheia cu o… „carte poştală”: „M-am încuiat în suflet ca’ntr’un sicriu;/ Să nu mai citesc, să nu mai gândesc, să nu mai scriu…/ Şi mi-am ascuns sicriul în stâncă de granit/ Departe de lumină, să nu mai fiu găsit…”
Visele altcuiva Întru avangardă ni l-au regăsit… P. Militaru a provocat o pană vehiculului sacru, de găsit în ultimul poem al ultimei cărţi, care transporta o aşchie din acel sicriu!
Constantin Nisipeanu, Opera poetică, Craiova, Aius, 2017.
