O stradă veche, atât de veche, încât te izbesc mirosurile venite dinspre curți. O stradă îngustă, aglomerată, atât de aglomerată, încât te miri cum de pietonii nu merg pe mijlocul ei. Bărăției este strada care unește două mari artere ale Bucureștiului, Bulevardul Corneliu Coposu și Bulevardul I.C. Brătianu. O stradă cu multe localuri, mai vechi sau mai noi, dar cu identitate toate. I-auzi una este un bar recent apărut pe harta localurilor, atât de recent, încât trebuie să te orientezi bine în spațiu ca să-l găsești. Pe Bărăției, la numărul 33, intri într-un gang și urci la etaj, iar acolo te trezești brusc într-o altă lume. Realizezi foarte târziu că nu auzi zgomotul străzii, ceea ce un mare, mare plus. E un spațiu gândit de Silviu Dancu special pentru întâlniri frumoase, jam-session-uri între arte și artiști, pe cât de diferite, pe atât de inedite aceste întâlniri (căutați pagina de facebook și aflați datele următoarelor evenimente). Interior răcoros, cu o acustică excelent pusă în valoare de sonorizarea în care s-a investit, semn că acest spațiu este proiectat în detaliu.
Când am ajuns la „locul faptei”, cei doi protagoniști ai serii repetau, novicii ar spune că chinuiau instrumentele; n-ar fi departe de adevăr aceștia, pentru că muzica contemporană (meniul acustic al serii a fost alcătuit doar din piese muzicale care aparțin genului muzică nouă) cere de la artiști tehnică impecabilă și instrumente bine stăpânite. Pe Ștefan Cazacu îl știam de dinainte de câștigarea premiului al III-lea la Concursul Internațional George Enescu și l-am urmărit/ascultat în diverse formule de concert. Pe Mircea Marian îl știam doar din concerte, printre altele este membru al ansamblului Placello, dar și solist al Orchestrei de Cameră Radio a Societății Române de Radiodifuziune, așa că l-am ascultat live de multe ori până acum. Cu toate aceste date de intrare tot eram curioasă să văd cum va funcționa duetul format din cei doi instrumentiști. Duo SERAFIM este recent apărut pe harta muzicală românească și după concertul de ieri seară tare îmi doresc să-i reascult în diverse locuri și cu programe și mai diferite.
Tineri, dar cu o cultură muzicală solidă, așezați perfect în peisajul muzical pe care-l promovează, Mircea Marian și Ștefan Cazacu sunt excelenți ambasadori ai instrumentului de care se slujesc atât de bine pentru a vrăji publicul (poate că deloc întâmplător, pe drumul spre casă mi-a ieșit în cale Liviu Jicman, actualul director al ICR, n-ar fi rău să-i vedem pe cei doi prinși în programele institutului). Diana Rotaru, organizatoarea seriei de evenimente SPLASH!avangardă, i-a adus în barul de pe Bărăției 33 convinsă fiind că vom pleca de acolo electrizați. Așa a și fost, am plecat spre casă energizată bine de tot, încântată peste măsură și dornică să-i reascult. Dincolo de faptul că violoncelul rămâne unul din instrumentele muzicale preferate este și ideea de program bine gândit. Ca să cucerești publicul dintr-un asemenea loc trebuie să știi să faci show, iar cei doi au făcut din plin. Piese muzicale pe cât de frumoase, pe atât de tehnice, nu întâmplător în programul serii am găsit în dreptul fiecăreia câte o mică descriere extrem de sugestivă. Mi-am adus aminte de adaptările unor celebre muzici rock pentru violoncel și am rămas blocată într-un univers paralel preț de o oră, un univers din care n-am ieșit nici acum cu totul.
După intrarea relativ lejeră, menită să ne antreneze simțurile („The Nightmare of Light” de Vlad Răzvan Baciu), a urmat „CA ZACUsca” a lui Liviu Dănceanu, un compozitor popular prin cunoscătorii muzicii culte de la noi; o piesă muzicală scrisă special pentru Marin și Ștefan Cazacu, dar care a sunat excelent și cântată de Duo Serafim. Și au venit două piese grele, grele de tot, combinații de tehnică și măiestrie artistică, două piese în care soliștii s-au lăsat posedați de Sfântul Duh al muzicii doar pentru că altfel nu puteau struni instrumentele acestea atât de feminine în formă și de umane în sonorități (da, violoncelul este instrumentul care poate imita excelent vocea umană). „Improvizație” pentru violoncel solo de Adrian Iorgulescu ne-a adus la scenă un Mircea Marian îndrăgostit profund de instrument, un fin cunoscător al celor mai intime calități ale acestuia, dar și un artist dornic să ne facă să ne îndrăgostim definitiv de acest instrument. Nici bine n-am respirat după ultima notă din Improvizație, că ne-am trezit brusc într-un alt univers, deloc paralel cu cel creat de Adrian Iorgulescu. Anul acesta este anul Ligeti, așa că nu se putea să lipsească din programul concertului Sonata pentru violoncel solo, o sonată pe care Ștefan Cazacu de care este profund atașat; dialogul dintre el și instrument a trecut prin toate stările, de la sublim la infernal și invers. O piesă care se regăsește des în programele de concurs, tocmai pentru că cere din partea solistului tehnică, multă tehnică, dar și o excelentă cunoaștere a instrumentului ca atare. N-ai cum să te joci cu violoncelul la nivelul atins de Ștefan Cazacu decât dacă ai trecut de câteva ori prin furcile caudine ale diverselor concursuri de specialitate. A urmat o piesă scrisă de Sebastian Androne, „Fresco Meets Baldi”, un compozitor pe cât de tânăr, pe atât de bun. Nu e prima oară când ascult piese compuse de el și, ca de fiecare dată, am rămas uimită de felul cum reușește să pună în valoare teme create de compozitori clasici, dându-le sonorități contemporane. Prelucrarea muzicală nu e pentru oricine, dar Sebastian Androne se pricepe bine de tot să o facă. Seara a avut parte de o încheiere de vis, cu piesa „Lut” scrisă de Diana Rotaru. O lucrare scrisă special pentru un proiect cu și despre case celebre din România, dar care ieri seară a sunat într-un mare fel. Am recunoscut sonorități de folclor autentic românesc, am văzut cum se ridică lianele pe zidurile conacelor vechi, am admirat cu ochii minții zidurile scorojite și mi-am dat seama că încăpățânarea e bună câteodată.
Un concert excelent gândit, de la care am plecat cu ideea că trebuie să-i reascult, cât de curând. Îmi doresc ca DUO SERAFIM să aibă viață lungă, cât mai multe concerte, pentru că e un duo format din muzicieni valoroși, maturi din punct de vedere profesional.
PS: următorul concert din seria SPLASH!avangardă va fi dedicat pianului, iar solista serii va fi Adriana Toacsen.
***
SPLASH!avangardă #2 | DUO SERAFIM | Mircea Marian & Ștefan Cazacu – violoncele
Meniu sonor:
- Vlad Răzvan Baciu – „The Nightmare of Light”
Coşmarul luminii disecat cu bisturiu contemporan şi preparat dramatic cu umbre cromatice.
- Liviu Dănceanu – „CA ZACUsca”
Rețetă transmisă din tată în fiu; deliciu miniatural compus pentru Marin şi Ștefan Cazacu.
- Adrian Iorgulescu – „Improvizație” pentru violoncel solo – Mircea Marian
Violoncel în sânge, hiper-hrănitor.
- Györgi Ligeti – Sonata pentru violoncel solo: I. Dialogo; II. Capriccio – Ștefan Cazacu
Specialitate de mare succes cu doină ungurească şi capriciu de virtuozitate paganiniană; se serveşte des la concursuri.
- Sebastian Androne – „Fresco Meets Baldi”
Ecouri de muzică renascentistă (Girolamo Frescobaldi, sec. XVII) condimentate cu zvâc ritmic şi polifonie ludică.
- Diana Rotaru – „Lut”
Violoncel bine scordat în sos balcanic, bătut în dans feroce şi topit în irizări cristaline de armonice.
***
DUO SERAFIM s-a născut recent, în 2022 şi este format din:
Mircea Marian – Doctor în muzică, acesta ocupă postul de lector universitar în cadrul Universității Naționale de Muzică din București la catedra de muzică de cameră; este totodată profesor de violoncel la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti”, solist instrumentist al Orchestrei de Cameră Radio a Societății Române de Radiodifuziune, membru al ansamblurilor PlaCello, Duo Cello Jaya, Trio Larson, Violoncellissimo și Profil. A studiat la UNMB cu prof. univ. Marin Cazacu şi a câştigat numeroase premii precum: premiul I la concursul internațional „Liezen”-Austria, premiul I și premiul special al concursul internațional „Eugen Coca” – Chișinău, premiul I la concursul „Victor Giuleanu” – secția muzică de cameră, premiul II la concursul Drumul spre celebritate, marele premiu la concursul Paul Constantinescu și premiul I la concursul Mihail Jora. Mircea Marian a susținut concerte în calitate de solist alături de Filarmonica din Gera – Germania, Orchestra Națională Radio şi Orchestra de Cameră Radio – București, Orchestra Română de Tineret şi multe alte orchestra filarmonice din țară şi străinătate.
Ștefan Cazacu – Recent laureat în Germania și România, tânărul violoncelist și-a adăugat în palmaresul său două distincții internaționale: premiul I la International Danube Festival – Donaufest (Ulm, Germania – 2022) și premiul al III-lea la Concursul Internațional George Enescu (București, România – ediția 2020-2021). A primit de timpuriu o educație complexă într-o celebră familie de muzicieni, a urmat studii muzicale universitare la București și la Viena, a obținut premii în diverse competiţii naţionale și internaționale și a fost apreciat – în ipostază solistică – alături de toate orchestrele simfonice din România, dar și în recitaluri pe scene din Olanda, Israel, Austria, Germania ș.a. Talentul său a fost răsplătit prin numeroase premii, precum premiul I la Concursul Internaţional de la Liezen – Austria (2008), premiul al II-lea la Concursul Antonio Janigro – Croaţia (2008), sau Marele Premiu la selecția națională pentru Concursul Eurovision Young Musicians – Bucureşti (2010). Ștefan Cazacu predă din 2020 la UNMB și la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti” și a susținut o serie de masterclass-uri.
