„Catherine, Prințesa de Wales. Viitorul monarhiei britanice”. O analiză

Robert Jobson este jurnalist și editor regal al London Evening Standard. A realizat timp de 35 de ani reportaje regale, fiind un corespondent distins cu numeroase premii. În 2024 publica Catherine, the Princess of Wales. The Biography, tradusă în același an în limba română de Alina Bâltâc la Editura Corint, în colecția de Istorie.

Volumul este structurat în 22 de capitole însoțite de introducere, apendice, bibliografie selectivă și note, urmărind să analizeze și să prezinte viața Prințesei de Wales din copilărie până în prezent, fiind o lucrare extrem de recentă. Dincolo de dimensiunea biografică, cartea lui Robert Jobson surprinde cu minuțiozitate fețele, dificutățile și victoriile monarhiei britanice de-a lungul timpului, îndepărtându-se de orice fel de idealizare a familiei regale sau a formei de guvernământ. Familia regală a Marii Britanii a stârnit dintotdeauna interesul publicului larg, fiind una dintre cele mai trainice monarhii europene și păstrând o bună parte din farmecul veacurilor trecute, al celor în care regalitatea domina întregul nostru continent. Lunga domnie a reginei Elisabeta II a oferit stabilitate, consecvență, fiind un personaj istoric în galeria marilor regi englezi. Însă vremurile s-au schimbat radical și cu o viteză amețitoare, motiv pentru care oricât de conservatoare s-ar dori instituția monarhică, aceasta este nevoită să se adapteze vremurilor pentru a putea supraviețui. În acest context, cartea surprinde felul în care familia regală engleză a înțeles să facă pasul cel mare spre amalgamul de schimbări tehnologice, statale, economice, culturale, în primul rând, prin apariția și promovarea cuplului princiar William și Catherine, deveniți de Wales. Astfel, personalitatea lui Catherine Middleton este integrată contextului social-politic în care aceasta trăiește și pașii urmați în adaptarea la noua sa condiție de viitoare regină-consoartă.

Prima mare provocare când apare o carte despre o personalitate atât de cunscută este aceea de a distinge adevărul de știrile false sau cele mondene, dat fiind că viitorul cuplu regal a fost luat în vizor și de alunecoasa lume mondenă despre care știm cu toții că poate fi lipsită de informare corectă și dornică de exclusivități la limita lipsei de moralitate. În acest fel, apare imperioasa necesitate să se publice lucrări serioase, scrise de oameni care înțeleg importanța informării, mai cu seamă când se scriu biografiile unor persoane publice, adjudecate și de vastul ocean al cancanului. Ceea ce îi reușește lui Robert Jobson, care a înțeles, după atâția ani de reportaj, responsabilitatea informării corecte, obiective, scuturată de mondenități.

De-a lungul timpului, familia regală britanică a cunoscut numeroase provocări atât în plan personal, cât și în plan public. Dacă regina Elisabeta II a fost un pol de stabilitate, urmașii săi au trecut prin experiențe marcante. La finalul secolului trecut, divorțul Dianei și al actualului rege Charles a zguduit familia, dar și instituția monarhică, iar apogeul avea să fie atins puțin mai târziu când s-a produs tragicul accident în urma căruia Diana și-a pierdut viața în Franța. Speculațiile, teoriile conspirației nu au încetat să apară și să se amplifice, unele afectând vizibil imaginea monarhiei. Astfel, timpul trecând, familia regală a înțeles că nu mai sunt de ajuns poziția și autoritatea monarhică, ci se impun schimbări și adaptare la noile vremuri, un mai amplu contact cu oamenii. Această nevoia a monarhiei pe de o parte, dar și a britanicilor, pe de altă parte, avea să fie îndeplinită odată cu apariția în lumina publică a tânărului cuplu William și Catherine, cel dintâi fiind în linia succesorală după tatăl său. Kate Middleton a impresionat de la început prin aspectul fizic și prin personalitatea sa, deși nu provenea din familie de viță regală. Absolventă a unor studii aprofundate de istoria artei, Catherine s-a dovedit întotdeauna adepta frumuseții în formele sale complexe. De la o tânără pe alocuri rebelă, sportivă, exuberantă, nimic nu avea să o pregătească pentru rolul pe care urma să îl joace, pentru avalanșa de critici și admirație, pentru rolul de membru al casei regale și solicitantele sarcini întotdeauna în prim plan, însă experții susțin că s-a adaptat, deși nu întotdeauna i-a fost ușor.

Botezul lui Catherine în lumea regală s-a desfășurat bine, dar William a continuat să-și vegheze soția, comentatorii media observând că aceasta nu făcea niciodată vreun pas greșit. William a preluat conducerea, în timp ce ea îl observa îndeaproape. Catherine învăța rapid, lucru extrem de necesar, întrucât următorul mare test avea să fie prima ei călătorie peste hotare, când urma să aibă responsabilități depline.

Au existat voci critice care s-au legat de originile sale, de apariții, de orice putea stârni o știre bună și care se vindea, lucruri care, de la sine înțeles, veneau odată cu noua poziție ocupată. Nu a arătat de prea multe ori cât de greu i-a fost, dimpotrivă. Fotografiile, filmările o surprind mereu veselă, deschisă, fermecătoare. Pe de altă parte, dincolo de rolul public, Catherine l-a îmbrățișat cu demnitate și dorință și pe cel de mamă, probabil cel mai provocator dintre toate. Astfel, s-a putut apropia și mai mult de oameni, în special de mame, fiind parte din numeroase proiecte dedicate părinților și creșterii copiilor. A devenit un ambasador al legăturilor dintre părinți și copii, al importanței implicării celor dintâi în viața celor mici pentru a crește sănătos și armonios. Între cele două roluri principale pe care le are, Catherine a făcut cunoscut faptul că întotdeauna va prima familia, fiind convinsă că primii ani ai vieții copilului sunt decisivi pentru întreaga sa existență.

După un deceniu în care se ocupase de îndatoririle regale, Catherine văzuse și partea întunecată a vieții. Datorită implicării în acțiuni caritabile, fusese martoră în prima linie a faptului că multe dintre problemele adulților își aveau rădăcinile în copilărie. Sănătatea mintală și dependențele, a descoperit ea, sunt, invariabil, adânc ancorate în primii ani de viață ai unei persoane.

Toate aceste acte de implicare au jucat un rol determinant în felul în care evoluează și monarhia. William și Catherine au înțeles că asupra lor se revarsă responsabilitatea menținerii monarhiei relevantă pentru vremurile actuale și viitoare. La încoronarea regelui Charles, emisiunea BBC Panorama a organizat un sondaj YouGov în care tinerii au fost întrebați despre raportarea la monarhie și principiul succesoral.

38% dintre tineri cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani au susținut ideea unui șef de stat ales, în timp ce doar 32% au susținut monarhia […] Sprijinul pentru o republică aleasă în Marea Britanie este și el în creștere, publicul devenind din ce în ce mai apatic față de ceea ce mulți consideră a fi un sistem învechit. Oamenii sunt sceptici cu privire la sumele pe care le primește familia regală.

Deși multe au fost furtunile prin care cu toții au trebuit să treacă, anul trecut s-a dovedit a fi unul crucial când atât Catherine, cât și regele Charles au primit diagnostice crunte, ambii suferind de cancer. Opinia publică s-a raportat variat la această situație din sânul familiei regale. Unii au empatizat, alții au găsit prilejul unor știri senzaționale, alții au încălcat orice limită a moralității și intimității, ajungându-se chiar la încercări abuzive de a accesa dosarele medicale ale Prințesei de Wales, ceea ce a determinat-o să apară public și să mărturisească situația medicală prin care trecea, încercând să îi convingă pe curioși că are nevoie de liniște, asemenea întregii familii. Această suferință comună le-a demonstrat oamenilor că nimeni nu este imun în fața unor boli crunte, mulți au înțeles și și-au manifestat sprijinul. Prin vulnerabilitatea sa, familia regală britanică a oferit și mai mult publicului fața sa umană.

De multe ori analiștii politici, istoricii se întreabă încotro se îndreaptă monarhia britanică și dacă va trece testul timpului așa cum a făcut-o până acum. Nu ne rămâne decât să așteptăm și să vedem cele ce se vor întâmpla. Autorul mărturisește că:

În momentul în care cartea aceasta e trimisă la tipar, în 2024, monarhia trăiește vremuri instabile. Și totuși istoria a demonstrat că instituția a depășit cele mai groaznice obstacole, reușind să supraviețuiască revoluției, războiului civil și altor amenințări întunecate.

Catherine, Prințesa de Wales. Viitorul monarhiei britanice este o carte necesară în contextul avalanșei de fake news și mondenități. Robert Jobson realizează o analiză lucidă a monarhiei britanice contemporane și a rolului jucat de Catherine Middleton în sânul familiei regale, maniera în care viitoarea regină-consoartă și-a înțeles poziția și și-a îndeplinit atribuțiile, arătându-se atât un stâlp puternic de sprijin, cât și o ființă vulnerabilă, așa cum suntem toți, de fapt.

Catherine, Prințesa de Wales. Viitorul monarhiei britanice de Robert Jobson