Isabella Hammad este o scriitoare de origine palestiniană născută la Londra. De-a lungul timpului, proza sa a primit numeroase premii – Plimpton Prize for Fiction, O. Henry Prize, Sue Kaufman Prize, ș.a.m.d. În principal, în scrierile sale, tratează complicata problematică a identității și dezrădăcinării între Orientul Mijlociu și Occident, contrastul dintre cele două lumi, dar și natura conflictelor orientale și felul în care consecințele lor se răsfrâng asupra vieții oamenilor. În 2023, Isabella Hammad publica Enter Ghost, roman tradus în anul 2025, de George Volceanov, la Editura Polirom, în colecția Biblioteca Polirom, coordonată de Dan Croitoru.
Titlul romanului este extrem de sugestiv pentru întreaga carte și reprezintă, de altfel, o cheie de lectură. Stafia devine personajul central al poveștii, este omniprezentă, se conturează sub forma alter egoului, sub forma unei măști a trecutului, o identitate pierdută, regăsită și lipită pentru totdeauna de cel care o poartă. Toate personajele își poartă propria stafie; istoria însăși este o mare creatoare de stafii care se lasă purtate, ies la iveală atunci când ordinea pare a-și fi găsit locul. La rândul lor, spațiile, cu amintirile lor, își pot contura propriile umbre, propriile stafii, tocmai pentru că acestea sunt depozitarele unor întâmplări altminteri pierdute. Pe de altă parte, în romanul de față, viața și arta devin complice, se completează și, pe alocuri, se confundă în existența Soniei, protagonista și naratoarea cărții, în aceeași măsură. Existența femeii se află, de la început, sub semnul luptei pentru găsirea și afirmarea identității, mai ales că s-a aflat mereu între cele două lumi – cea a Orientului Mijlociu și cea a Occidentului – neaparținând niciuneia cu adevărat.
După un timp, am revenit cu picioarele pe pământ și mi-am târât trollerul în căutarea altui taxi. Vă rog, mă puteți duce la Haifa? am întrebat în engleză, dintr-un motiv sau altul. Poate deoarece, nici măcar în străvechea Akka, nu eram sigură că taximetristul e palestinian sau, poate, fiindcă cu două ore în urmă făcusem mare caz de faptul că-s englezoaică, în speranța că, astfel, o să trec mai ușor peste controlul poliției de frontieră.
Reîntoarcerea acasă marchează începutul unui nou drum pentru Sonia, fiind atrasă mai degrabă de dor și de ampla idealizare a lumii din care a plecat. Aeroportul îi reamintește motivul pentru care a plecat în Occident și îi dezvăluie, totodată, fragilitatea pe care a dobândit-o din acel moment. Personajul cunoaște numeroase transformări în plan personal și profesional. Sonia a trecut printr-un divorț destul de dureros care a condus-o spre o izolare socială, multe fiind lucrurile pe care nu și le-a putut explica și nu le-a putut înțelege. Singurătatea este și un motiv al vizitei pe care o face în vechea sa țară, în acel îndepărtat și străin acasă. Pe de altă parte, în plan profesional, Sonia este o actriță talentată, dar care conștientizează apăsarea lumii acestei arte, părțile sale frivole. Cu suișuri și coborâșuri, după chiar ea recunoaște, cariera sa a cunoscut de toate, a determinat-o să se autoanalizeze, să treacă prin crize de personalitate, conchizând că, oricum, teatrul este nemilos cu actorii, oricât de izbitoare le-ar fi înfățișarea. A jucat Shakespeare, Ayckbourn, Stoppard. A făcut compromisuri și sacrificii din dorința de a deveni mai cunoscută, de a câștiga mai mult și mai bine, iar în unele momente s-a pierdut pe sine în ego-urile și interesele celorlalți, ceea ce a dus-o și la o relație nefericită cu unul dintre colegii căsătoriți. Toate acestea o determină să își adreseze anumite întrebări, mai ales după ce ajunge la Haifa și are, în sfârșit, timpul necesar să o facă.
Eu una nu mă bucuram nici de-o vagă celebritate, nici de o activitate continuă cât de cât prestigioasă, și totuși, mă agățam de carieră, mânată de… ce anume? Vanitate? De-o încredere de sine scandalos de durabilă, susținută de groaza de ce-ar însemna să renunț la ea.
Fuga după, dar și din această lume a teatrului, filmului, televiziunii, devine o dependență în sine, o patimă cronofagă care o îndepărtează tot mai mult de propria sa esență. Reîntoarcerea în locurile natale capătă trăsăturile unui nou drum, unui nou început presărat cu stafiile existenței sale. Ajunsă la Haneen, la sora sa, Sonia conștientizează distanța dintre ele, răceala relației lor, dar și mulțimea de lucruri pe care nu le mai cunoaște. Abia acum se simte cu adevărat străină. Haneen este cea care îi accentuează această stare, reproșându-i răceala ultimilor ani: Tu nici măcar nu mai recunoști casa bunicilor. Se înconjoară de rămășițele membrilor familiei de aici, de stafiile tuturor celor care au trăit în Haifa.
Oricum, de la sosirea mea aici, senzația regăsirii vremurilor de altădată mi-a creat-o apropierea imediată de o anumită violență ce continua să fie amplu mediată de ecrane și de zonele militare închise. Eul din trecutul continuu nu dădea niciun semn că ar ieși la iveală.
Peste viețile personale se așterne situația conflictuală a Orientului Mijlociu, cea în care diferența între a fi palestinian și a fi israelian este accentuată; este principalul motiv al alterității, al dezrădăcinării, al pierderii propriei identități. Din această perspectivă, nimic nu s-a schimbat. În continuare, problema religioasă și identitară creează prăpăstii insurmontabile între oameni, chiar și între membrii aceleași familii. Apare termenul Dafawim, care delimita diferența dintre noi și palestinienii din Cisordania. A pătrunde dincolo constituie pentru Sonia, chiar la maturitate un adevărat botez al focului.
Mi-am adus aminte că parcă-parcă ar fi ilegal să-i filmezi pe soldații israelieni din Cisiordania. M-am întrebat dacă nu cumva mă înșală memoria, căci mi se pare o măsură extremă.
În acest răstimp pe care și l-a luat, Sonia are răgazul să reflecteze și la o altă temă dureroasă pentru ea, maternitatea, dar din perspectiva femeii care și-a pierdut copilul nenăscut. Astfel, în viața ei apare această nouă fantomă. Durerea pierderii acestei sarcini se transformă într-o formă de vină profundă, vina de a pierde o viață din cauza corpului care nu o poate găzdui și hrăni până la final. Presiunea exterioară și frica a nu putea oferi suflare sunt marile greutăți pe care le-a purtat în acea perioadă a existenței sale. Procedura înlăturării sarcini este asemănată unei ieșiri din propriul corp, o îndepărtare de natura fizică a ființei.
Urăsc sintagma întrerupere de sarcină. Urăsc iluzia la vină, la faptul că nu pot s-o duc corect până la capăt, ce aduce cu o eroare judiciară. Totuși, doctorul îl folosea doar ca pe un eufemism, în locul celuilalt cuvânt pe care îl urăsc la fel de mult […] Minutele alea mi s-au șters cu totul din amintire. Mă cuprinde exasperarea și simt o dorință de a ieși din trup, de a-mi pierde cunoștința.
Această pierdere va duce la o alta, la sfârșitul căsniciei sale. Profund marcată de declinul căsătoriei părinților săi, Sonia se leagă aproape inconștient de posibilitatea unei reconcilieri, unei superficiale vindecări a rănii.
Tăcerile dintre noi atingeau înălțimi kilometrice, pe care nu le puteam escalada […] deși fantezia noastră de a avea un copil murise de mult și a venit și dimineața în care amândoi ne-am trezit și am auzit fiecare în vocea celuilalt că totul s-a sfârșit.
Relațiile interumane, în general, sunt pentru Sonia o chestiune delicată, felul în care a trăit sub semnul neînțelegerii părinților, sub umbrela presiunii politice și istorice, la granița luptei identitare, toate acestea și-au lăsat amprenta în mod decisiv asupra raportării sale la celălalt. A ales teatrul ca o manieră de evadare, neștiind că și sub măști se ascund stafiile. La capătul drumului, prin evocarea trecutului, înțelegerea sa și puntea cu prezentul, Sonia, cea prinsă în cursa propriei existențe, reușește să afirme cu tărie: sunt fericită să-ți spun că sunt liberă.
Romanul Intră Stafia este un tablou al vieții și al istoriei unei lumi. Isabella Hammad, cu un talent desăvârșit, creează o narațiune cutremurătoare, în care stafiile nu se sfiesc să se arate, să intre în scenă și să își joace propriile roluri.
Intră Stafia de Isabella Hammad
Editura: Polirom
Colecția: Biblioteca Polirom
Traducerea: George Volceanov
Anul apariției: 2025
Nr. de pagini: 416
ISBN: 978-630-344-255-6
Cartea poate fi cumpărată de aici.