Editura Polirom vă prezintă un fragment din Bob Honey care face și drege, primul roman al celebrului actor și regizor american Sean Penn, laureat a două premii Oscar. Bob Honey care face și drege a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, traducere din limba engleză şi note de Vlad Pojoga.

Carte publicată şi în ediţie digitală. „Am bănuiala că lui Thomas Pynchon şi Hunter S. Thompson le-ar plăcea teribil această carte.” (Salman Rushdie)

Bob Honey e un american divorţat, de vîrsta a doua, care se pricepe la o mulţime de lucruri, de la curăţarea foselor septice, domeniu în care încearcă să-şi extindă afacerea în afara Americii, pînă la explozibili făcuţi în casă. Însă, în 2003, o întîlnire întîmplătoare în Bagdadul devastat de război îl face să devină asasin plătit, mai exact, asasin de bătrîni. Pe parcursul noii sale cariere, Bob Honey „face şi drege”: execută misiuni, inventează ritualuri şi, la un moment dat, se îndrăgosteşte de o tînără cu perucă, bolnavă de alopecie, fără să ştie că propria lui viaţă e în pericol. Dincolo de intriga trăsnită şi plină de întorsături neaşteptate, Bob Honey care face şi drege este o acută satiră socială, Sean Penn descriind societatea americană contemporană într-o cheie distopică. Romanul său este încărcat de aluzii politice şi diatribe la adresa unei lumi distorsionate ficţional tocmai pentru a dezvălui o realitate profund îngrijorătoare.

„Comic, coşmaresc, fremătînd de viaţă… Bob Honey este un erou al vremurilor noastre şi-al epocii Trump, reflectat în oglinda crăpată a scriiturii lui Penn.” (Paul Theroux)

„O carte cuceritor de ciudată… Penn îşi stabileşte un obiectiv ambiţios, iar reuşita lui este una spectaculoasă. Bob e un personaj minunat, genul de ins de la care nu-ţi mai poţi lua ochii… şi partea aceasta din carte are un farmec aproape incomensurabil.” (Booklist)

Sean Penn (n. 1960) este un celebru actor, regizor şi prozator american. Născut în California, la Santa Monica, a studiat la liceul local şi foarte devreme şi-a făcut debutul în cinematografie. A lucrat ca actor, scenarist, producător şi regizor, fiind implicat în peste o sută de producţii de teatru şi film. În lunga sa activitate, a obţinut de două ori premiul Oscar pentru rolurile din Misterele fluviului (2003) şi Milk (2008) şi a mai fost nominalizat de cîteva ori pentru rolurile jucate în alte filme. Sean Penn s-a implicat activ şi în viaţa socială şi politică a Statelor Unite. Critic dur al preşedintelui George W. Bush şi, mai apoi, al preşedintelui Donald Trump, a publicat o serie de texte jurnalistice în San Francisco Chronicle, The Nation şi The Huffington Post. A debutat ca prozator în 2018, cu romanul Bob Honey Who Just Do Stuff (Bob Honey care face şi drege). În 2019 i-a apărut al doilea roman, intitulat Bob Honey Sings Jimmy Crack Corn.

FRAGMENT

„Fosta soție, pe care imaginația lui s‑a hotărât din nou să o disprețuiască în fiecare dimineață, îl părăsise cu câțiva ani în urmă, dar nu ajunsese niciodată prea departe. Cu banii câștigați în urma divorțului cumpărase o dubiță de înghețată. Genul care străbate cartierul încet, chemând copiii cu muzică de circ transmisă prin sistemul ei audio. Sunetul ăla care când te bântuie, când te enervează, și care evocă pitici, clovni și animale de pluș. Era cu alt bărbat, același eutanasiator al com‑ pasiunii care o reprezentase la proces. În mod ciudat și, din perspectiva lui Bob, răutăcios, cumpăraseră pământ pe terenul înalt ce domina cartierul adoptiv al lui Bob, cocoțat la doar câteva scurte străzi distanță de reședința lui Bob de după divorț. Cu toate acestea, prefera să nu străbată partea de sus a Sweet Dog Lane, aparent pentru a încerca să evite contactul direct cu Bob. Iarna după orele de școală și vara în tot timpul zilei, își vindea acolo marfa înghețată. Acustica din Woodview e de așa natură, încât muzica îndepărtată de circ plutește ore în șir, ca o tortură, până la urechile lui Bob. Astfel, viața lui rămâne permanent infuzată cu identitatea‑infidelitatea ei și cu ascensiunile ei dez‑ gustătoare spre constantele ședințe senzuale de pasiențe sexuale asimilate în mintea ei cu grija de sine. Dubițele de înghețată deveniseră sperietoarea din creierul lui.

Nu fusese mereu așa.

Băiat de San Joaquin Valley în anii 1960 și la începutul anilor 1970, Bob mergea pe o bicicletă Schwinn Stingray roşie. Cartierul de muncitori albi în care crescuse îi oferea ocazia unei alunecări a privirii ca pe dinaintea unui șir de vitrine în timp ce pedala pe lângă garajele deschise, dezvăluind taine, unde timpul se măsura prin multitudinea de mașini puternice. Înțepenite pe cricuri deasupra tăvilor cu ulei, ele trimiteau în mod cert la adolescenții din Indochina. Cum pedala pe lângă casele eroilor lui, Bob se întreba adesea dacă frații mai mari ai prietenilor, acum recrutați, o să mai apuce să‑și ia în primire mașinile sau o să se întoarcă schilodiți, cu mințile împrăștiate, într‑o cutie, acoperiți cu drapelul, îngropați sau trădați, cum se spunea la știrile de seară. Esența copilăriei lui Bob l‑a pregătit pentru o despărțire de timp, sinergie și alte moravuri sociale, direcționându‑l spre lipsă de tact, cuvinte ce rănesc și ciudățenii triste, de care lui însuși avea să‑i fie teamă.

La auzul cântecului ei de sirenă, uneori Bob pedala repede în urmărirea dubiței de înghețată (nu diferită de cea a soției lui), cumpăra o înghețată pe băț cu aromă de prăjitură de căpșuni și apoi se alătura haitei de golănași prepuberi sau, de cele mai multe ori, con‑ tinua să pedaleze prin cartier. Alteori se ducea la albia râului și arunca bombe artizanale de pe podul auto‑ străzii 180. Cocktailurile Molotov erau preferatele lui. Combustibil într‑o sticlă, cârpa îndesată acolo și aprinsă. Țintit, aruncare, un arc de cerc strălucitor. Dacă atingeai malul pavat destul de aproape de marginea apei, sticla spartă elibera pe firul de apă curgătoare o dispersie magnifică de catalizator cu cifră octanică ridicată. În vremea aceea și în locul acela, chiar și băiețeii puteau să creeze o explozie imposibilă, să facă țăndări bunul‑simț, să dea foc unui râu și să uluiască.”