Skorzeny. Dansând cu diavolul de Hugo N. Gerstl
În 1943, soarta războiului era potrivnică lui Hitler. Mussolini este răsturnat de la putere şi ţinut în detenţie într-un loc secret.
12 septembrie 1943: din ordinul lui Hitler, un grup de comando condus de Obersturmbannfuhrer Otto Skorzeny se aventurează pe cel mai înalt vârf din Apenini, masivul Gran Sasso, pentru a-l salva pe Il Duce.
Octombrie 1944: amiralul Horthy poartă negocieri cu Aliatii şi Armata Roşie. Omul lui Hitler, acelaşi Otto Skorzeny, îl răpeşte pe fiul amiralului şi îl forţează pe Horthy să demisioneze, instalând în schimb un guvern progerman.
Decembrie 1944: Ofensiva din Ardeni. Folosindu-se de 2000 de uniforme furate de la armata americană, Otto Skorzeny conduce un grup de germani vorbitori de limba engleză în spatele liniilor inamice şi produce haos pe întreg frontul.
După prăbuşirea celui de-al Treilea Reich, aranjează fuga unor foşti membri SS în America de Sud, devine şeful securităţii lui Juan Peron şi iubitul secret al Evitei Peron, antrenează forţele arabe şi pe Yasser Arafat pentru războiul cu Israelul, întermediază o întâlnire între Yasser Arafat şi Moshe Dayan, vinde armament ambelor tabere ale războaielor din Africa şi, într-un final, ca agent al Mossadului, lichidează grupul de oameni de ştiintă germani pe care Egitptul îi recrutase să distrugă Israelul.
Dansând cu diavolul este un roman captivant nu numai pentru povestea în sine – scrisă sub forma unei autobiografii – ci şi pentru măiestria cu care autorul te convinge să urmăreşti cu oarecare empatie – şi cu sufletul la gura – aventurile acestui „erou neînfricat/ticălos fără scrupule”, după cum el însuşi îl numeşte, care şi-a îndeplinit cu profesionalism şi conştiinciozitate misiunile primite. Indiferent cine i le-a comandat.
Avanpremieră la Meteor Press – Candidatul Kremlinului
Ultimul volumul al faimoasei trilogii Vrabia roşie începe la 18 luni după acţiunea din volumul anterior, prin plănuirea asasinării unui înalt demnitar american de către ruşi, pentru a-l înlocui cu o „cârtiţă” pe care serviciul secret al lui Putin o cultivase de peste cincisprezece ani.
Prinzând de veste, Dominika, Nate şi colegii lor din CIA sunt angajaţi într-o cursă contracronometru de găsire a „cârtiţei”, înainte ca aceasta să poată afla că Dominika era spioană americană şi s-o trimită astfel în beciurile morţii din Lubianka.
Este o tapiserie vastă, întreţesută cu firele altor operaţiuni de spionaj şi intervenţii ale serviciilor secrete ruseşti şi americane în Turcia, Austria, China şi Sudan, în care sunt implicate personaje deja cunoscute iubitorilor trilogiei. În cele din urmă totul va converge spre weekendul cercului de intimi al lui Putin, găzduit în spectaculosul palat prezidenţial de pe ţărmul Mării Negre.
Lumea creată de Matthews este reală, violentă, senzuală şi provocatoare, şi abundă în planuri ticluite cu grija marilor maeştri de şah, care anticipează jocul cu multe mutări înainte.
_________________________
“După ce absolvise cu note maxime Institutul Andropov, Dominika Egorova se delectase cu faptul că devenise o operupolnomocennîi, una dintre puţinele femei ofiţeri operativi din SVR. Însă dulcea iluzie a succesului căpătase gust de cenuşă când unchiul Vania o trimisese la Şcoala de Stat nr. 4, Institutul Kon din Kazan, pe malul Volgăi, cunoscut mai bine ca Şcoala de Vrăbii, acolo unde femeile învăţau permanentele, inexorabilele, inevitabilele umilinţe ale meseriei de Prostituată a lui Putin. O parte din sufletul Dominikăi a murit în Şcoala de Vrăbii – alte femei de acolo au murit la propriu, alegând, din deznădejde, să se sinucidă. Acel loc pustiit din sufletul ei a fost înlocuit de beşenstvo, o permanentă furie împotriva sistemului, şi o ură clocotitoare faţă de podhalimî, linguşitorii care-l înconjurau pe taciturnul lor suveran.”
