3×3 motive pentru a (nu) viziona CAPRA CU TREI IEZI. Pseudo-cronică la avanpremiera din Galați

Intru cu încredere la Cinema City. Mă îndrept spre sala 8. Panoul mare cu posterul filmului. În stânga. Eu, de la serviciu, cu rucsăcelul și geaca. Doi-trei tineri fac fotografii. Adică sunt fotografiați cu panoul în spate. Îmi zic: hai să fac și eu o fotografie, că la ieșire, cine știe!? Cu Maia Morgenstern și Marius Bodochi… O să fie aglomerat, cine știe dacă mai apuc! Îl rog pe tânărul care îi fotografiase și pe cei dinaintea mea. Atent, îmi ia mobilul, se uită ciudat la el, îl șterge. Era murdar? Nu, eu, cred că am pus mâna pe obiectiv. Pac! După o scurtă așteptare. Merci frumos! Cu plăcere. Îmi zic: cred că sunt din echipă, și ea, și tânăra drăguță care este cu el!

smart

Urc, mă pregătesc. Trec patru, cinci, șase minute. Postez pe FB că urmăresc Capra cu trei iezi. Caut fotografia cu mine, scriu „Un lup de nădejde” sau ceva în genul ăsta, constat că nu s-a făcut decât un singur cadru.

Apoi, înainte să se închidă luminile, apare tânărul care îmi făcuse fotografia, anunță că este Victor Canache, că după terminarea proiecției va fi o sesiune de întrebări, cam 15 minute, că trebuie să fugă la Brăila (toți care vin la Galați trebuie să bifeze repede, repede și Brăila! Sau invers! Dar când ne mai vizitați orașele, surorilor și fraților?), apoi fotografii cu echipa!

Io-te, dom’le, ce țăran, vine regizorul și eu îi cer, politicos, este drept, să-mi facă poză cu afișul! Dacă era Mungiu, Puiu, Porumboiu, Caranfil sau Giurgiu… Pe ăștia îi știam!

smart

Dar de acum trebuie să-l cunoaștem și pe Victor! Victor de la Victoria!

1. Victoria primului horror românesc! Nu că nu ar fi putut fi mai horror, dar Victor a ținut să fie un omagiu pentru Ion Creangă! Și i-a ieșit! Aproape simplu (sesizați ironia): după șase ani de la începutul proiectului, iată-l realizat! Dar, revenind la prima ideea, fără a se complica și a complica scenariul, i-a ieșit! Poate nu ar fi fost pe placul realizatorului de abecedare, dar pe placul autorului Poveștii poveștilor cu siguranță că da!
2. Adică chiar este Ion Creangă, cu tot ce putea avea el dintr-o tragedie greacă… un pic naivă, ca la Humulești!
3. Dar un Humulești ca în… „Signs” al lui M. Night Shyamalan (Doamne, au trecut 20 de ani de la apariția acelui film!), pe care Victor îl declară unul dintre „modele”! Adică, în film, sunt vreo două case în pustietate (și nu sunt lanuri de porumb verde!), una a Caprei, pe un deal înconjurat de păduri, cealaltă a Lupului, prin pădure, casa de bază fiind ridicată în/prin familie, cu tot cu producător, din ce am înțeles, tânăra drăguță de la început, când am trecut ca nesimțitul pe lângă ei, Luana ( a se vedea aici cum s-a ridicat „platoul de filmare” – https://www.facebook.com/filmulcapracutreiiezi/videos/840819286926689)
4. Pentru că este un film onest, realizat de un autentic îndrăgostit de cinema! Și un nostalgic după poveștile copilăriei, citite de ai lui, înainte de a pleca în America!
5. Pentru că trebuie, într-o lume a capitalului, să fie strânși bani pentru următorul proiect al său: Meșterul Manole!
6. Pentru jocul Maiei, care ar putea să fie (și) Ana lui Manole, la senectute, scăpată ca prin minune din zidurile mănăstirii/ bisericii (what a fuck, Mister Victor, mai mult curaj la scenariu, doar ești și cascador! La Capră, am înțeles, Creangă este Creangă, filmul a fost făcut mai mult pentru români, nostalgici sau nu!), povestind precum Anthony Hopkins cum a fost cu Alexandru cel Mare Machedoneanul, aromân de-al nostru (văleu, și mai sunt și doctorand la istorie! Falsific istoriile!), un fel de Cristiano Ronaldo al lipsei de fotbal din antichitate!
7. Pentru Lupul lui Marius, care pe toți îi întrece, sociopat deja notoriu, discret sugerat că ar fi putut fi un antecesor al lui Hannibal Lecter, dedat însă la sarmale tradiționale, cu varză dacică de pe la Buzău (filmările însă au fost în Dâmbovița, parcă!)
8. Pentru că a luat Premiul Publicului la TIFF 2022. Și pentru că a avut un aer proaspăt, chiar și de film studențesc, transmițând prin toți porii și picăturile de sânge că a fost făcut cu bucurie, nu din obligații… absurde. Pentru că iezii au fost… gustoși, pardon, savuroși, exact după schema poveștii (în cel mic parcă mă vedeam pe mine, deși eu n-am avut frați mai mari! Iedul mic este Antonio Gavrilă, cel mijlociu, Silviu Corbu, iar cel mare Răzvan Ilina), bullying-ul între neamuri foarte apropiate, precum Cain și Abel, fiind „de-acolo”!
9. Pentru că… te face să te gândești că ar putea fi și partea a doua! Întoarcerea spiritului malefic al Lupului în… Răzbunarea Cumătrului! Primul film cu vânătoare de fantome românesc! Domnișoara Christina nu se numără!

10. Nu-ul din titlu este doar pentru hateri. Da, și Maia și Marius nu au fost! Îi prindem la Meșterul Manole! Sau la filmări, pentru că de ce nu ar fi un meșter Manole de corăbii?

smart

Tehnic, deși s-a mai spus pe Bookhub.ro: Scenariul este semnat de Victor Canache, producția de Luana Georgiță, iar montajul de Victor Canache și Tudor D. Popescu.

P.S. La final, din sala arhiplină, întrebările nu se mai terminau. De fapt, gălățeni adevărați, nu voiau să-i lase să ajungă la timp pe realizatori la Brăila! Mulțumim, Luana Georgiță, Victor Canache, Victor și capră, și lup, și iezi, și Ion Creangă, pentru seara de poveste!